«Calea Crucii» spune că nu răul ci iubirea este ultimul cuvânt

RV 20 mar 2014. De ce atunci când suferim în unire cu Cristos, povara suferinţei pare mai uşoară? Care mamă nu a cerut să sufere în locul copilului măcinat de suferinţă?

„Crucea exprimă profunda şi teribila răutate de care omul este capabil, dar şi mai mult, profunda tenacitate a milostivirii lui Dumnezeu”: a spus cardinalul Angelo Scola, arhiepiscop de Milano, la prima cateheză despre „Calea Crucii” în Postul Mare. „Răul – a mai spus cardinalul – „nu este ultimul cuvânt asupra omului şi a istoriei. Ultimul cuvânt este iubirea”. Seria de cateheze despre Calea Crucii este prezentată de arhiepiscopul Scola în domul din Milano în fiecare zi de marţi din timpul Postului Mare. Tema celor patru cateheze vorbeşte despre „Spectacolul Crucii”, care prin imaginile sale continuă să interpeleze sensibilitatea omului din timpurile noastre.

La prima cateheză, având ca generic cuvintele profetului Isaia (53,4) care spune că Slujitorul lui Dumnezeu „a luat asupra sa suferinţele noastre”, card. Scola a vorbit despre primele trei staţiuni cu care începe Calea Crucii.

„Pătimind şi murind pe cruce în folosul nostru”, a spus cardinalul la meditaţia despre prima staţiune, „Domnul a dezvăluit toată rodnicia iubirii efective şi obiective, iubire care nu se dă niciodată înapoi”. Isus „nu a căutat să elimine suferinţa printr-o teorie mai completă decât celelalte, ci a împărtăşit suferinţa în trupul său, iluminându-i semnificaţia profundă: dacă viaţa mi-a fost dăruită, atunci cere să fie dăruită mai departe”. „Oricât de mult ar fi deranjată sensibilitatea noastră post-modernă cu discursul despre ispăşirea vinovăţiilor lumii, totuşi, nu putem nega această realitate”. Fericitul Carlo Gnocchi, de exemplu, povesteşte în scrierile sale un detaliu bogat în semnificaţii: din momentul în care micii invalizi de război de care se îngrijea au început să-şi ofere suferinţa în spirit de participare la suferinţele mântuitoare ale lui Cristos, arătau o capacitate aproape suprafirească de suportare a durerii.

„Mântuirea e posibilă pentru toţi oamenii datorită morţii Răscumpărătorului”, a reluat cardinalul Scola vorbind despre a doua staţiune. În Noul Testament găsim de mai multe ori cuvintele „pentru voi”, „pentru noi”, „pentru mulţi”, în care prepoziţia „pentru” exprimă de fiecare dată ideea că Isus a murit în locul nostru, a murit din cauza noastră, a murit în folosul nostru. Sfinţii Părinţi au vorbit „de un schimb dumnezeiesc în legătură cu întruparea Fiului lui Dumnezeu, un schimb care ajunge până la crucea şi învierea lui Cristos”. De altfel, „acest schimb este o realitate care se poate înţelege într-o anumită privinţă şi din experienţa umană universală: care mamă, dacă este cu adevărat mamă, nu a cerut să sufere ea în locul fiului ei sfâşiat de suferinţă? Aceasta este „legea iubirii”: omul se realizează cu adevărat pe sine numai dacă trăieşte pentru ceilalţi, numai dacă se dăruieşte pe sine. În acest fel, Crucea se arată ca manifestare supremă a iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni.

Referindu-se la staţiunea a treia din rugăciunea „Calea Crucii”, cardinalul Scola a spus că „luând asupra sa suferinţa lumii întregi, Isus vrea să ne cheme pe fiecare dintre noi să-l însoţim”. La prima sa cădere sub povara Crucii, Isus îşi îndreaptă privirea spre unul fiecare dintre noi şi ne cere să-l ajutăm ca să se ridice. Caritatea creştinilor, fiecare gest prin care fac prezentă iubirea gratuită a lui Dumnezeu faţă de oameni, în realitate, îl ridică şi îl însoţeşte pe Cristos care merge pe calea către Calvar”.

(rv – R. P. – A. Dancă)