Un an de la inaugurarea pontificatului Papei Francisc. Pr. Spadaro: întâlnirea cu celălalt, cheia de lectură a pontificatului

RV 19 mar 2014. Întâlnirea cu celălalt este cea mai bună cheie de lectură pentru magisteriul şi pontificatul Papei Francisc, care cere Bisericii „să iasă”: a spus la Radio Vatican pr. Antonio Spadaro, directorul revistei iezuiţilor „La Civiltà Cattolica”, referindu-se la primul an de pontificat al Papei, inaugurat la 19 martie 2013.

Pr. Antonio Spadaro:
● „Papa Francisc are o viziune misionară despre Biserică: lucrează şi va lucra la transformarea misionară a Bisericii. Aceasta înseamnă că Biserica, aşa cum o înţelege Papa, este esenţial îndreptată spre lume, deschisă spre lume, pentru că Papa vrea ca Evanghelia să fie vestită la toţi oamenii, oricare ar fi ei şi în orice situaţie de viaţă s-ar afla. Aşadar, limbajul Papei Francisc este un limbaj natural, obişnuit, normal aş spune. Scopul său este să ajungă la toţi”.

Atenţia faţă de America Latină, dimensiunea pastorală, reforma Curiei Romane, raporturile cu celelalte Biserici: sunt câteva din trăsăturile care au marcat primul an de pontificat. În care alte domenii credeţi că se prevede o «schimbare a ritmului» în lunile următoare?
● „Nu ştim, şi probabil nu ştie nici Papa, în sensul că Pontiful nu are în minte un set de idei abstracte pe care să le aplice realităţii, modificând-o după viziunea proprie. În realitate, Papa înaintează pas cu pas, făcând un discernământ în istorie, însoţind mersul actual al Bisericii, evident, în raport cu viaţa societăţii. Aceasta înseamnă că lucrul cel mai important pentru Papa este să urmeze ceea ce se întâmplă şi să considere procesul de reformă ca o reformă interioară. Desigur, un aspect foarte evident constă în faptul că astăzi Biserica este strâns legată, în evoluţia sa istorică, de Bisericile mai tinere, şi deci îşi schimbă perspectiva, aş spune chiar viziunea. Şi profeţia prezentă în viaţa Bisericilor mai tinere intră pe deplin în viaţa obişnuită a Bisericii, inclusiv prin reprezentanţii săi de la scaunele episcopale centrale”.

Ce este de la Sfântul Ignaţiu şi ce, de la Sfântul Francisc, în pontificatul Papei Francisc? Răspunde pr. Antonio Spadaro:
● „Papa are o formare spirituală profund ignaţiană încă din tinereţe, de aceea aş spune că modul său de acţiune, de a vedea, de a considera realitatea, este absolut legat de această spiritualitate. Este o spiritualitate, evident, înrădăcinată în Evanghelie, care insistă mult pe prezenţa Domnului în lume. Nu este o spiritualitate «optimistă», Papa nu agreează acest calificativ, ci una cu o mare încărcătură de speranţă. Aceasta înseamnă că, pentru Papa, Domnul lucrează deja în lume, drept care noi ajungem mereu în urma lui şi trebuie să-i recunoaştem prezenţa. Aceasta înseamnă a face un discernământ.
Iată de ce aş spune că avem mai degrabă un pontificat al discernământului cu privire la modul în care Domnul se mişcă în lumea de astăzi: în acest sens, este profund ignaţian şi iezuit. Dar în acelaşi timp, este un pontificat franciscan în sensul cel mai ignaţian al termenului, pentru că spiritualitatea franciscană este trăită în orizontul spiritualităţii ignaţiene. Aceasta face în aşa fel încât Papa să acorde o atenţie foarte mare faţă de sărăcie şi de ceea ce este esenţial. Dar există şi o altă dimensiune, foarte prezentă în Sfântul Francisc din Assisi, şi anume reconstrucţia. Ştim bine că visul care şi-a pus o amprentă decisivă pe viaţa Sfântul Francisc este acela de a reface Biserica, este prezenţa ruinelor în această lume. Aşadar, imaginea Papei care vorbeşte de un «spital de campanie» în situaţii care au nevoie de reconstrucţie, revine deseori în pontificatul său”.

La 27 aprilie 2014 Papa Francisc va celebra canonizarea papilor Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea. De la 24 la 26 mai, va efectua un pelerinaj ecumenic în Ţara Sfântă iar în luna august, călătoria apostolică în Coreea de Sud. Există un fir care leagă aceste trei evenimente care se prezintă foarte diferite?
● „Este «întâlnirea». Aceasta cred că este categoria-cheie a pontificatului său. Este întâlnirea cu istoria, cu marile personalităţi din trecutul recent. Este interesantă, printre altele, această asociere a celor doi pontifi, mari într-o manieră foarte diferită între ei. Este întâlnirea cu realitatea din Orientul Mijlociu, extrem de problematică. Este întâlnirea cu Coreea, care înseamnă întâlnirea cu tinerii de pe continentul asiatic, un continent cu foarte mari energii, cu un mare potenţial şi pentru viaţa Bisericii”.

Ce dificultăţi credeţi că a întâlnit Papa Francisc în primul său an de pontificat? Răspunde în continuare pr. Antonio Spadaro:
● „Probabil, dificultăţile vor fi fost chiar multe. Dar ceea ce mă impresionează – şi am vorbit cu el despre acest lucru în cadrul interviului din luna august – este faptul că Papa, deşi ştie bine problemele, trăieşte cu o mare seninătate de fond. A spus chiar el că doarme bine, mănâncă fără probleme, cu alte cuvinte, simte o mare pace interioară care îl face să se simtă bine, care îi permite să abordeze toate greutăţile cu mare simplitate şi imediateţe. Noutatea stilului său creează, probabil, dificultăţi pentru unii, dar el vrea să fie o cifră de viaţă după Evanghelie”.

Dacă ar fi să-i luaţi din nou un interviu, ce l-aţi întreba pe Papa Francisc? Încheie pr. Antonio Spadaro:
● „Nu ştiu, pentru că a sta cu el, a-i lua un interviu, a fost în realitate o mare experienţă spirituală, cu cea mai mare deschidere. Aş spune, prin urmare, că aş sta în faţa lui şi aş începe cu ceea ce pentru mine ar fi cel mai interesant, şi anume, cu ceea ce Papa ar vrea să spună”.

Aici, serviciul audio:

(rv – I. Piro – A. Dancă)