Lipsa locurilor de muncă, o rană pentru demnitatea umană
RV 20 mar 2014.O întâlnire pentru a reînnoi apropierea
întregii Biserici faţă de muncitori: este spiritul cu care Papa Francisc a primit
joi în aula Paul al VI-lea din Vatican, miile de muncitori şi conducerea „Oţelăriilor
de la Terni”, Italia. Pelerinajul la Roma, condus de episcopul de Terni, mons. Ernesto
Vecchi, a fost efectuat cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la deschiderea stabilimentului
industrial din oraşul italian amintit.
În faţa crizei economice actuale
„e nevoie de a spune din nou că munca este o realitate esenţială pentru societate,
familie şi persoană”, a spus Papa Francisc, punând în lumină legătura dintre muncă
şi persoana, viaţa, libertatea şi fericirea omului. „Valoarea primară a muncii”, a
continuat Papa, „este binele persoanei umane, pentru că o împlineşte ca atare, cu
atitudinile şi capacităţile ei intelectuale, creative şi manuale. De aici provine
faptul că munca nu are doar o finalitate economică şi de profit, dar mai ales o finalitate
care priveşte omul şi demnitatea lui”. Demnitatea omului este strâns legată de muncă,
a spus Papa vorbind liber, care s-a referit la o discuţie pe care a avut-o cu mai
mulţi şomeri: ● „Am vorbit cu câţiva tineri muncitori care au rămas fără un
loc de muncă şi mi-au spus: «Părinte, noi, acasă – soţia mea şi copiii mei – mâncăm
în fiecare zi pentru că ne dau de mâncare în parohie sau la clubul muncitorilor sau
la Crucea Roşie. Dar, Părinte, eu nu ştiu ce înseamnă să aduci o pâine acasă, şi chiar
dacă am nevoie de mâncare, am nevoie şi de demnitatea de a pune o pâine pe masă».
Aceasta înseamnă să ai un loc de muncă”, a spus Pontiful, „iar dacă lipseşte locul
de muncă, această demnitate este rănită”.
Papa Francisc a vorbit în discursul
său şi despre „problema foarte gravă a şomajului din diferite ţări europene”, „consecinţă
a unui sistem economic care nu mai este în stare să creeze locuri de muncă pentru
că a pus în centru un idol care se numeşte ban! De aceea, responsabilii politici,
sociali şi economici sunt chemaţi să promoveze o perspectivă diferită, bazată pe dreptate
şi solidaritate”. Chiar dacă în timpurile noastre „solidaritatea” pare un cuvânt degradat
sau chiar eliminat din dicţionarul vieţii, rămâne importantă pentru a oferi tuturor
posibilitatea unui loc de muncă. Munca „este un bun pentru toţi, care trebuie să fie
disponibil pentru toţi”. De altfel, faza de mare dificultate şi de şomaj cere să fie
înfruntată printr-un salt de creativitate şi solidaritate: ● „Creativitatea
întreprinzătorilor şi a meşteşugarilor curajoşi, care privesc la viitor
cu încredere şi speranţă. Şi solidaritatea între toate componentele societăţii, care
renunţă la ceva, adoptă un stil de viaţă mai sobru, pentru a-i ajuta pe cei care se
află într-o condiţie de necesitate”.
Această provocare, a reluat Papa
Francisc, interpelează întreaga Comunitate creştină, „angajată într-o convertire personală
şi misionară”, pentru „a revigora rădăcinile credinţei şi adeziunea la Isus Cristos.
Credinţa creştină „este capabilă să îmbogăţească societatea graţie bagajului de fraternitate
concretă pe care îl poartă cu sine”. Când este primită cu bucurie, trăită în profunzime
şi generozitate, credinţa poate imprima societăţii o forţă umanizatoare. De aceea,
a încheiat Papa, suntem cu toţii chemaţi să căutăm modalităţi mereu noi de a mărturisi
cu curaj o credinţă vie şi dătătoare de viaţă: ● „Dragi fraţi şi surori,
nu încetaţi niciodată să speraţi într-un viitor mai bun. Luptaţi, zbateţi-vă pentru
un viitor mai bun! Vă rog, nu vă lăsaţi înghiţiţi de vârtejul
pesimismului! Dacă fiecare va face partea lui, dacă toţi vor pune întotdeauna la mijloc
nu banul ci persoana umană cu demnitatea ei, dacă se va
consolida o atitudine de solidaritate şi împărtăşire fraternă, inspirată din Evanghelie,
se va ieşi din mlaştina unui anotimp economic şi de muncă obositor şi greoi”.
Dând fiecăruia asigurarea rugăciunilor sale, Papa a invocat mijlocirea
maternă a Fecioarei Maria asupra celor prezenţi şi a diecezei de provenienţă, mai
ales asupra muncitorilor, a copiilor, tinerilor şi bătrânilor, şi a familiilor care
trec prin greutăţi, ca să nu-şi piardă demnitatea care provine din muncă.