„Rugaţi-vă zi de zi pentru lucrarea Bisericii”: Papa, călugăriţelor augustiniene

RV 16 mar 2014. Cu ocazia împlinirii a 450 de ani de prezenţă a călugăriţelor augustiniene la mănăstirea „Cei Patru Sfinţi Încununaţi” (Santi Quattro Coronati) din Roma, cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin a trimis o telegramă în numele Sfântului Părinte. Papa Francisc, se citeşte în telegramă, a încurajat călugăriţele ca această aniversare să le consolideze în rugăciune şi să sprijine activitatea zilnică a Bisericii care înaintează în istorie printre persecuţiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu. Totodată, Sfântul Părinte a cerut călugăriţelor să sprijine cu rugăciunea lor îndeplinirea slujirii sale petrine.


La 12 martie 1564 primul grup de călugăriţe augustiniene de viaţă claustrală trecea pragul mănăstirii din centrul istoric al Romei dedicată Celor Patru Sfinţi Încununaţi (Santi Quattro Coronati), lucrători în piatră care au primit cununa martiriului în timpul prigoanei lui Diocleţian.

În prezent, comunitatea augustiniană de viaţă claustrală numără 13 călugăriţe, 2 novice şi 2 postulante. În cartea „Memorialul Mănăstirii” se aminteşte, printre evenimentele şi iniţiativele organizate, ospitalitatea acordată mai multor evrei, după dispoziţiile date de Pius al XII-lea, în timpul persecuţiilor rasiale din al Doilea Război Mondial.

Radio Vatican a cerut o reflecţie maicii Giuliana D’Agostini, întrebând-o cum se simte într-o comunitate din care rugăciunea se înalţă zi de zi, vreme de 450 de ani:
● „Aceste femei au avut experienţa întâlnirii cu Isus şi trăiesc viaţa consacrată în spirit de atenţie faţă de cerinţele timpului. Iubirea recunoscătoare faţă de Dumnezeu şi atentă faţă de aproapele a fost dintotdeauna resortul care marcat viaţa călugăriţelor care au fost aici înaintea noastră”.

A trăi într-un loc în care viaţa monastică este neîntreruptă de 450 de ani, a spus maica Giuliana, înseamnă „a continua brazda de sfinţenie, de fidelitate faţă de Biserică, de iubire recunoscătoare faţă de Isus şi de oameni. Mănăstirea are temelia situată pe construcţiile romane precedente. În curtea interioară a mănăstirii se află al doilea baptisteriu roman din istorie, care a fost recent scos la lumină. Aceasta înseamnă că pietrele pe care păşim noi sunt aceleaşi pe care au păşit sfinţii apostoli Petru şi Paul. Mi se umple inima când mă gândesc la acest lucru... Îmi place să mă gândesc şi la faptul că sunt pietrele care poartă amprenta primilor creştini, a celor care au ascultat mai înaintea altora cuvintele sfântului Paul şi au citit primii Scrisoarea către Romani”.

Referindu-se la câteva pagini semnificative din istoria mănăstirii, maica Giuliana a recunoscut că „e greu să spui în câteva cuvinte o istorie de 450 de ani. Călugăriţele au fost întotdeauna credincioase faţă de intuiţia originară, au fost credincioase Bisericii Romei, oraşului şi faţă de exigenţele omului. Secolul trecut, de exemplu, a cunoscut două războaie mondiale. În timpul primului război, călugăriţele au împărţit cu cei nevoiaşi tot ceea ce aveau, de la pâine până la legumele din grădină. În al doilea război, din dispoziţia papei Pius al XII-lea, măicuţele au deschis chiar şi porţile spaţiilor claustrale ale mănăstirii pentru a-i primi în ascuns pe fraţii evrei şi partizanii”.

„Numai Dumnezeu cunoaşte viitorul”, a spus în încheiere maica Giuliana referindu-se la viitorul vieţii monastice. „Mă rog pentru ca surorile viitorului să se lase în mâinile lui Dumnezeu, să se lase purtate de mâinile lui pentru a-şi exprima prin felul lor de viaţă iubirea care locuieşte în ele. Mijloacele şi modurile în care se va face, vor fi sugerate de progresul tehnic şi învăţătura Bisericii”.

(rv - A. Dancă)