Îndurători, după modelul Bunului Samaritean: Episcopul Romei reflectă împreună cu preoţii diecezei sale despre milostivirea divină

(RV – 6 martie 2014) Episcopul Romei i-a primit joi, în audienţă, în Aula Paul al VI-lea, pe parohii diecezei de Roma, cărora le-a propus spre meditaţie tema îndurării, spunându-le: „Ne face bine să reflectăm împreună asupra milostivirii, la începutul Postului Mare, în calitate de preoţi”.

Reflecţia Sfântului Părinte a fost împărţită în trei părţi. Prima: „În întreaga Biserică este timpul milostivirii”; a doua: „Ce înseamnă îndurarea pentru preoţi?”; şi a treia: „Milostivirea, nici mânecă largă, nici rigiditate”.

Despre primul punct: „În întreaga Biserică este timpul îndurării”, Papa Francisc a spus că această viziune „a fost o intuiţie a fericitului Ioan Paul al II-lea”, motiv pentru care Papa Wojtila a canonizat-o pe Sora Faustina Kowalska şi a introdus sărbătoarea „Milostivirii Divine”.

Papa Francisc: „În omilia Sfintei Liturghii de canonizare, care a avut loc în anul 2000, Ioan Paul al II-lea a subliniat că mesajul lui Isus Cristos către Sora Faustina se înscrie – ca timp – între cele două războaie mondiale şi este foarte legat de istoria secolului XX. Şi referindu-se la viitor a spus: 'Ce ne vor aduce anii care vin? Cum va fi viitorul omului pe pământ? Nouă nu ne este dat să ştim. Este însă sigur că, alături de noi progrese, nu vor lipsi din păcate experienţe dureroase. Dar, lumina îndurării divine, pe care Dumnezeu a voit într-un fel să o încredinţeze din nou lumii prin carisma călugăriţei Faustina, va lumina calea oamenilor din cel de-al treilea mileniu”.

Trebuie meditat încă o dată asupra acestui lucru, a spus Pontiful, amintind că „azi uităm prea repede chiar şi Magisteriul Bisericii! „În parte este inevitabil”, a spus, „dar conţinuturile importante şi ereditatea lăsată Poporului lui Dumnezeu nu pot fi uitate. Iar milostivirea divină este una dintre acestea”, a spus Episcopul Romei, subliniind totodată că:

Papa Francisc: „Depinde de noi, ca miniştri ai lui Dumnezeu, ţinerea în viaţă a acestui mesaj, mai ales în predicare şi în gesturi, în indicii, în alegerile pastorale, de exemplu în alegerea de a restitui prioritate sacramentului Reconcilierii şi, în acelaşi timp, operelor de milostivire”.

Referitor la al doilea aspect: „Ce însemnă îndurarea pentru preoţi?”, Papa Francisc a spus că, după imaginea Bunului Păstor, preotul „este om al îndurării şi al compasiunii, aproape de cei care i-au fost încredinţaţi şi slujitor al tuturor”.

Papa Francisc: „În mod special, preotul demonstrează esenţa îndurării în administrarea Sacramentului Reconcilierii, demonstrând acest lucru prin întregul său comportament, prin modul de primire, de ascultare, de sfătuire, de dare a dezlegării… Însă aceasta depinde de modul în care el însuşi trăieşte Sacramentul în prima persoană, de modul în care se lasă îmbrăţişat de Dumnezeu (…) Preotul este chemat să înveţe acest lucru, să aibă o inimă care se impresionează. Preoţii „aseptici”, de laborator, nu ajută Biserica. În zilele noastre am putea să ne gândim la Biserică ca la un „spital de campanie”; trebuie îngrijite rănile. Este multă lume rănită de probleme materiale, de scandaluri, chiar şi în Biserică…lume rănită de iluziile lumii. Noi preoţii trebuie să le fim alături acestor oameni. Milostivire înseamnă înainte de toate îngrijirea rănilor. Când cineva este rănit are imediat nevoie de îngrijiri, nu de analize, apoi se vor face investigaţii de specialitate; însă mai întâi trebuie tratate rănile deschise”.

În cadrul celei de-a treia părţi, întitulată: „Îndurarea: nici mânecă largă, nici rigiditate, Sfântul Părinte a explicat că – în ceea ce priveşte Sacramentul Reconcilierii – nu este de adoptat nici comportamentul rigorist, care „ţintuieşte în legea înţeleasă în mod rece şi rigid”, dar nici un comportament de tip laxist, care „este doar în aparenţă îndurător, dar care în realitate nu ia în serios problema acelei conştiinţe, minimalizând păcatul”.

Papa Francisc: „Adevărata îndurare îşi asumă grija faţă de acea persoană, o ascultă cu atenţie şi-i tratează situaţia cu respect şi în spirit de adevăr. Preotul cu adevărat milostiv se comportă asemenea Bunului Samaritean”.


R.V./A. Mărtinaş