Rubrică Radio Vatican: Trăistuţa cu pilde – istorisiri cu tâlc din literatura universală şi înţelepciunea populară (5)

(RV - 6 martie 2014) Iubesc pildele, pentru că au marele avantaj de a ni se lipi de inimă şi de minte precum timbrele de scrisori.

Istorioara de astăzi, este luată din cartea „Calea omului”, a scriitorului şi filosofului evreu Martin Buber şi ar putea fi intitulată „Comoara de sub vatră”.

Ascultă cum este: Se povesteşte că un rabin pe nume Eisik, la rândul său fiu al rabinului Jekel din Cracovia, după mulţi ani de sărăcie cruntă, primi într-o noapte în vis porunca de a merge tocmai la Praga în aflarea unei comori ascunse sub podul care ducea la palatul regal.

Când visul se repetă pentru a treia oară, omul luă hotărârea de a porni la drum în căutarea comorii. Însă, odată ajunsă la locul indicat, descoperi că podul era păzit zi şi noapte de gărzile regale, bietului Eisik nerămânându-i altceva de făcut decât să patruleze înainte şi înapoi pe lângă pod în ciuda vremii nemiloase, fără speranţa de a se putea apropia de comoara promisă.

Văzându-l că dădea târcoale podului pe o astfel de ploaie, căpitanul gărzii regale îl chemă pe Eisik la el şi-l întrebă despre pricina prezenţei sale în preajma podului.

Eisik îi povesti despre visul care-l făcuse să pornească la un drum atât de lung, departe de ţară. La auzul istorisirii, căpitanul izbucni în râs, răspunzându-i: „Şi tu, sărmanul de tine, ai venit până aici dând crezare unui vis?

Păi, dacă ar fi să te încrezi în vise nu ştiu zău ce-am ajunge să facem. De pildă eu am avut cu ceva timp în urmă un vis în care mi se spunea să mă duc tocmai la Cracovia, în casa unui evreu pe nume Eisik, fiul rabinului Jekel şi să sap sub vatra acestuia pentru a afla o comoară. Să fim serioşi, domnule, dacă aş fi dat crezare unui asemenea vis ar fi trebuie să sap sub vetrele tuturor caselor evreieşti din Cracovia, căci jumătate dintre au numele Eisik, iar cealaltă jumătate Jekel.

După cele auzite, Eisik se întoarse acasă, săpă sub propria vatră, asei şi află acasă comoara pentru care făcuse atâta amar de drum.

Tâlcul pildei de azi este că de multe ori, împinşi de noi mode sau curente de idei ne ducem departe, în căutarea comorii credinţei, când de fapt – pentru a o afla – ar trebui căutat sub vatra propriei case.

Cum le spunea Papa Francisc membrilor gărzii elveţieni, primiţi în audienţă pe 6 martie 2013: „Credinţa pe care v-a dăruit-o Dumnezeu în ziua Botezului este comoara cea mai de preţ pe care o aveţi”.

R.V./Anca Mărtinaş