Miercurea Cenuşii. Papa Francisc: „într-o lume tot mai artificială, să ne aducem aminte că noi nu suntem Dumnezeu”

RV 05 mar 2014. Miercurea Cenuşii, pe 5 martie, începutul Postului Mare pentru credincioşii romano-catolici. În cursul serii Papa Francisc a prezidat slujbele penitenţiale pe colina Aventin după tradiţia romană. La ora 16.30, aşa numita „liturgie staţională” la bazilica Sfântul Anselm, cu străvechea cântare „Audi, benigne Conditor” şi rugăciunea de început a Papei. Succesiv, a început procesiunea penitenţială până la bazilica Sfânta Sabina din apropiere, în timp ce corul a intonat cântarea litaniilor. După Evanghelia zilei şi predica Sfântului Părinte, a urmat ritul binecuvântării şi punerii cenuşii. Papa a primit cenuşă pe cap de la titularul bazilicii Sfânta Sabina, cardinalul Josef Tomko, care a primit la rândul său cenuşă din partea Papei Francisc.

La predica Sfintei Liturghii, Papa a spus că „trăim într-o lume tot mai artificială, într-o cultură a lui «a face» şi a «utilului», în care, fără să ne dăm seama, îl excludem pe Dumnezeu de la orizontul nostru. Postul Mare ne cheamă să ne «trezim», să ne amintim că noi suntem creaturi, că nu suntem Dumnezeu”.

Iată mai jos, în traducere de lucru, predica Papei Francisc din Miercurea Cenuşii, la Sfânta Liturghie prezidată în bazilica Sfânta Sabina de pe colina Aventin a Cetăţii Eterne:
● „«Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele» (Ioel 2,13). Cu aceste cuvinte pătrunzătoare ale profetului Ioel, liturgia ne introduce astăzi în Postul Mare, arătând în convertirea inimii caracteristica acestui timp de har. Apelul profetic constituie o provocare pentru noi toţi, fără nici o excepţie, şi ne aminteşte că convertirea nu se reduce la forme exterioare sau la propuneri generice, dar cuprinde şi transformă întreaga existenţă pornind de la centrul persoanei, de la conştiinţă. Suntem îndemnaţi să întreprindem un drum pe care, sfidând rutina, ne străduim să deschidem ochii şi urechile, dar mai ales inima, pentru a merge dincolo de «ţarcul» nostru.

A se deschide faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. Ştim că această lume tot mai artificială ne face să trăim într-o cultură a lui «a face» şi a «utilului», în care, fără să ne dăm seama, îl excludem pe Dumnezeu de la orizontul nostru. Dar excludem şi chiar şi orizontul! Postul Mare ne cheamă să ne «trezim», să ne amintim că noi suntem creaturi, că noi nu suntem Dumnezeu. Când văd în măruntul mediu de fiecare zi lupte de putere pentru spaţiu, mă gândesc: «această lume se joacă de a Dumnezeu Creatorul!» Încă nu şi-au dat seama că ei nu sunt Dumnezeu! Chiar şi faţă de ceilalţi riscăm să ne închidem, să-i uităm. Dar numai când greutăţile şi suferinţele fraţilor noştri ne interpelează, numai atunci putem începe drumul nostru de convertire către Paşti. E un itinerar care cuprinde crucea şi renunţarea. Evanghelia de astăzi arată elementele acestui drum spiritual: rugăciunea, postul şi pomana (cf Matei 6,1-6.16-18). Toate trei comportă necesitatea de a nu se lăsa stăpâniţi de lucrurile care apar: ceea ce contează nu este aparenţa; valoarea vieţii nu depinde de aprobarea celorlalţi sau de succes, ci de ceea ce avem înăuntru.

Primul element este rugăciunea. Rugăciunea este forţa creştinului şi a oricărei persoane care crede. În slăbiciunea şi fragilitatea vieţii noastre, putem să ne adresăm lui Dumnezeu cu încredere de fii şi să intrăm în comuniune cu El. În faţa atâtor răni care ne fac rău şi care ar putea să ne împietrească inima, noi suntem chemaţi să ne aruncăm în marea rugăciunii, marea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, pentru a gusta blândeţea lui. Postul Mare este timpul rugăciunii, al unei rugăciuni mai intense, mai mult timp pentru o rugăciune mai statornică, mai capabilă de a lua asupra sa necesităţile fraţilor; o rugăciune de mijlocire, ca să mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru atâtea situaţii de sărăcie şi suferinţă.

Al doilea element care marchează drumul Postului Mare este postul. Trebuie să fim atenţi să nu practicăm un post de formă, sau care, în realitate, ne «satură» pentru că ne face să ne simţim la locul nostru. Postul are sens dacă într-adevăr atinge siguranţa noastră, şi dacă decurge de aici un beneficiu pentru ceilalţi, dacă ne ajută să cultivăm stilul Bunului Samaritean, care se apleacă asupra fratelui în dificultate şi se îngrijeşte de el. A posti comportă a alege un stil de viaţă sobră, o viaţă care nu risipeşte, o viaţă care nu «aruncă la coş». A posti ne ajută să antrenăm inima la esenţial şi la împărţire cu ceilalţi. Este un semn de luare la conştiinţă şi de responsabilitate în faţa nedreptăţilor, asupririlor, mai ales faţă de cei sărăci şi de cei mici, şi este semnul încrederii pe care o punem în Dumnezeu şi în providenţa sa.

Al treilea element este pomana: aceasta arată gratuitate, pentru că în pomană dăruieşti cuiva de la care nu te aştepţi să primeşti ceva în schimb. Gratuitatea ar trebui să fie una din trăsăturile creştinului care, conştient că a primit totul de la Dumnezeu în mod gratuit, adică fără nici un merit, învaţă să dăruiască celorlalţi în mod gratuit. Astăzi, deseori gratuitatea nu face parte din viaţa de zi cu zi, în care totul se vinde şi se cumpără. Totul este calculat şi măsurat. Pomana ne ajută să trăim gratuitatea darului, care este libertate de obsesia averii, de teama de a pierde ceea ce ai, de tristeţea celui care nu vrea să împartă cu ceilalţi propria bunăstare.

Prin îndemnurile la convertire, Postul Mare vine providenţial să ne trezească, să ne scuture din toropeală, din riscul de a merge înainte din inerţie. Îndemnul pe care Domnul ni-l adresează prin profetul Ioel este tare şi limpede: «Întoarceţi-vă la mine din toată inima» (Ioel 2,12). De ce trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu? Pentru că ceva nu merge în noi, nu merge în societate, în Biserică şi avem nevoie de schimbare, de a face un viraj. Aceasta înseamnă că avem nevoie de convertire! Încă o dată Postul Mare vine să ne adreseze apelul său profetic, pentru a ne aminti că este posibil să realizăm ceva nou în noi înşine şi în jurul nostru, pentru că Dumnezeu este fidel, este mereu credincios, pentru că nu poate să se tăgăduiască pe sine, pentru că e credincios! El continuă să fie bogat în bunătate şi milostivire, şi este mereu gata să ierte şi să o ia din nou de la capăt. Cu această încredere de fii, să pornim la drum!”, a încheiat Papa Francisc care joi, în Aula Paul al VI-lea, va avea tradiţionala întâlnire cu preoţii diecezei de Roma pentru începutul Postului Mare.

(rv – A. Dancă)