Un cardinal nu intră într-o curte de intrigi, dar răspândeşte pretutindeni iubirea
lui Cristos: Papa Francisc, la Sf. Liturghie cu noii cardinali
RV 23 feb 2014.Sfântul Părinte Papa Francisc a celebrat duminică
în bazilica San Pietro o Sfântă Liturghie solemnă cu noii cardinali creaţi la consistoriul
public de sâmbătă. Este vorba de 19 episcopi şi arhiepiscopi din Italia, Germania,
Marea Britanie, Nicaragua, Canada, Coasta de Fildeş, Filipine, Brazilia, Argentina,
Coreea de Sud, Chile, Burkina Faso, Haiti, Spania şi Dominica. Trei dintre noii cardinali
sunt ultra-octogenari, patru îşi desfăşoară misiunea în Curia Romană, iar doisprezece
sunt episcopi rezidenţiali.
La predica Sfintei Liturghii Papa a subliniat
că Dumnezeu îi cheamă pe toţi la sfinţenie: ● „Aceste cuvinte ne interpelează
pe noi toţi, discipolii Domnului. Dar astăzi sunt adresate în mod special mie şi vouă,
dragi Fraţi cardinali, şi în mod particular vouă, celor care de ieri faceţi parte
din Colegiul Cardinalilor. A imita sfinţenia şi desăvârşirea lui Dumnezeu poate părea
un obiectiv imposibil de ajuns. Cu toate acestea prima Lectură şi Evanghelia ne sugerează
exemple concrete pentru ca modul în care se comportă Dumnezeu să devină regula faptelor
noastre. Dar să ne amintim cu toţii că fără Duhul Sfânt efortul nostru ar fi zadarnic.
Sfinţenia creştină nu este mai întâi de toate rezultatul nostru, ci rodul docilităţii
voite şi cultivate faţă de Duhul lui Dumnezeu, cel de trei ori sfânt!”.
Bunătatea
şi frumuseţea lui Dumnezeu, a continuat Papa la predică, exercită o forţă de atracţie
asupra noastră. Deşi suntem înclinaţi să fim egoişti şi orgolioşi, Duhul Sfânt poate
transforma şi converti inimile noastre. Isus ne cere în Evanghelie să depăşim dreptatea
impusă de legea talionului: „nu doar că nu trebuie să restituim celuilalt răul pe
care l-a făcut faţă de noi, dar trebuie să ne străduim să facem binele cu mărinimie”.
Şi aceasta, pentru că Isus nu a venit să ne înveţe bunele maniere pentru discuţii
de salon, ci să ne mântuiască: ● „Celui care vrea să-l urmeze, Isus îi cere
să-l iubească pe cel care nu merită, fără să aştepte nimic în schimb, pentru
a umple golurile de iubire care există în inimi, în relaţiile umane, în familii,
în comunităţi, în lume. Fraţi cardinali, Isus nu a venit să ne înveţe bunele maniere,
manierele de salon! Pentru aşa ceva nu era nevoie să coboare din cer şi să moară pe
cruce. Cristos a venit să ne mântuiască, să ne arate calea, singura
cale de ieşire din nisipurile mişcătoare ale păcatului, şi această cale de sfinţenie
este milostivirea, cea pe care El a făcut-o şi pe care o face faţă de noi în fiecare
zi. A fi sfinţi nu este un lux, este necesar pentru mântuirea lumii. Iată ce anume
cere Domnul de la noi”.
A renunţa la micile cât şi la marile răzbunări
este o îndatorire pe care Isus o încredinţează fiecărui creştin, dar – a remarcat
Pontiful – în special celor chemaţi la slujirile înalte. „Sfinţenia unui cardinal
constă întocmai în acest supliment de jertfire dezinteresată. Drept care, să-i iubim
pe cei care ni se împotrivesc; să-i binecuvântăm pe cei care ne vorbesc de rău; să-l
salutăm cu un surâs pe cel care poate nu-l merită; să nu căutăm să ne impunem, ci
să răspundem cu blândeţe la aroganţă; să dăm uitării umilirile primite. Să ne lăsăm
întotdeauna conduşi de Spiritul lui Cristos, care s-a jertfit pe sine pe cruce, ca
să putem fi «canale» prin care curge iubirea sa. Aceasta este atitudinea, acesta trebuie
să fie comportamentul unui cardinal”.
Papa a specificat că a deveni cardinal
înseamnă a intra în Biserica Romei, nu a intra la o curte. Drept care, pe de o parte,
e necesar să se evite atitudini şi comportamente de curte, precum intrigi de palat,
bârfe despre ceilalţi, grupări de interese şi favoritisme, iar pe de alta, să adopte
limbajul sincerităţii, atitudinile Fericirilor din Evanghelii şi calea sfinţeniei.
În acest fel toată atenţia se va îndrepta spre slujirea fraţilor, în special a celor
mai mici dintre ei: ● „Duhul Sfânt ne vorbeşte astăzi şi prin cuvintele
Sfântului Paul: «Voi sunteţi templul lui Dumnezeu, sfânt este templul lui Dumnezeu,
care sunteţi voi» (1 Cor 3,16-17). În acest templu, care suntem noi,
se celebrează o liturgie existenţială: a bunătăţii, a iertării, a slujirii, într-un
cuvânt, liturgia iubirii. Acest templu, care suntem noi, este într-un fel profanat
dacă neglijăm datoriile pe care le avem faţă de aproapele. Când în inima noastră îşi
găseşte loc cel mai mic dintre fraţii noştri, îşi găseşte loc Dumnezeu însuşi. Când
acel frate este lăsat afară, nu este primit Dumnezeu însuşi. O inimă goală de iubire
este ca o biserică dezafectată, sustrasă cultului divin şi dedicată
altor activităţi”.
„Dragi fraţi cardinali”, a fost
îndemnul final al Papei, „să rămânem uniţi în Cristos şi între noi! Vă cer să-mi fiţi
aproape, cu rugăciunea, sfatul şi colaborarea voastră! Voi toţi – episcopi, preoţi,
diaconi, persoane consacrate şi laici – uniţi-vă în invocarea Duhului Sfânt astfel
încât Colegiul Cardinalilor să fie tot mai înflăcărat de caritate pastorală, tot mai
plin de sfinţenie, pentru a sluji Evanghelia şi a ajuta Biserica să răspândească în
lume iubirea lui Cristos!”.