Discursul card. Pietro Parolin la Consistoriul Public

(RV 22 feb 2014) În cadrul Consistoriului Public din Bazilica Sf. Petru, de pe 22 februarie, cardinalul Pietro Parolin, secretar de Stat al Sfântului Scaun, i-a mulţumit Papei Francisc în numele celor care au fost primiţi cu această ocazie în rândul Colegiului Cardinalilor:


• „Sfinte Părinte, cu emoţie vă salut în numele meu şi al celorlalţi episcopi pe care i-aţi unit Colegiului Cardinalilor. Îl salutăm cu aceeaşi afecţiune şi veneraţie pe Papa Emerit, Sanctitatea sa Benedict al XVI-lea; suntem bucuroşi că este aici alături de noi. Doresc să rezum şi să exprim multe gânduri şi sentimente care-mi vin în minte şi inimă prin două cuvinte. Primul este «mulţumesc». Vă mulţumesc Sfinte Părinte, pentru marea încredere pe care ne-aţi acordat-o. Este încrederea că ştim să răspundem cu fidelitate, generozitate şi perseverenţă chemării […] de a fi pregătiţi «să ne comportăm cu tărie usque ad sanguinis effusionem pentru întărirea credinţei creştine, pentru pacea şi liniştea poporului lui Dumnezeu şi pentru libertatea şi răspândirea Sfintei Biserici Romane». […] Al doilea cuvânt este: «iată-mă!». Sunt pline paginile Biblie de acest cuvânt deoarece a răsunat de pe buzele tuturor celor care au primit chemarea lui Dumnezeu şi s-au pus la dispoziţia sa pentru realizarea unui proiect de mântuire şi pace. Şi noi spunem aceste cuvinte astăzi. Şi vrem să spunem acest lucru cu sinceritate şi convingere profundă, cu aceeaşi credinţă a lui Abraham, «părintele nostru în credinţă» (Rom 14, 11) şi a Mariei, smerita servă a Domnului (cf. Lc 1,48), cu smerenia celui care se încrede mai mult în harul lui Dumnezeu şi rugăciunile Bisericii decât în propria voinţă slabă şi forţe fragile. Aşadar, iată-ne, Sfinte Părinte, pentru a ne asuma misiunea pe care introducerea în Colegiul Cardinalilor o presupune, aceea de a fi colaboratorii dvs. speciali, uniţi într-un mod mai strâns Bisericii Romei şi celui care «conduce în caritate», dar şi mărturisitori ai unităţii Bisericii şi a universalităţii sale, continuând cu reînnoit entuziasm în desfăşurarea misiunilor specifice care ne-au fost încredinţate, în Curia Romană sau în diferite sedii episcopale”.


(RV – A. C. Hrişman)