Notă explicativă despre noul rit al consistoriului

RV 21 feb 2014. Celebrarea primului consistoriu public convocat de Papa Francisc urmează în mod substanţial noutăţile introduse de Benedict al XVI-lea cu ocazia consistoriilor publice din 2012 (februarie şi noiembrie), în care riturile au fost revizuite şi simplificate.

Concret, au fost unificate într-o singură ceremonie cele trei momente: impunerea beretei, înmânarea inelului de cardinal şi atribuirea titlului ecleziastic sau a diaconiei. Au fost schimbate rugăciunea de început şi rugăciunea de încheiere a celebrării, în timp ce Liturgia Cuvântului a primit o formă mai scurtă.

Forma nouă a consistoriului a fost folosită pentru prima dată de Paul al VI-lea în 1969 care a cerut să fie aplicate spiritul şi cerinţele constituţiei liturgice conciliare „Sacrosanctum Concilium”.

Criteriul principal care a orientat pregătirea noului ritual are la bază necesitatea de a introduce într-un cadru liturgic practica creării cardinalilor care, la strict vorbind, nu făcea parte din liturgie. Crearea de noi cardinali trebuia să fie inclusă, aşadar, într-un context de rugăciune, dar evitând în acelaşi timp orice element care ar fi putut să sugereze idea unui inexistent „sacrament al cardinalatului”. Din punct de vedere istoric, într-adevăr, consistoriul nu a fost considerat niciodată un rit liturgic, ci o reuniune de lucru a Papei cu cardinalii pentru cele ce ţin de conducerea Bisericii.

În prezent, aşadar, sunt preluate din ritul din 1969 rugăciunea de început (colecta) şi rugăciunea de încheiere (oratio) pentru valoarea lor teologică şi eucologică. Cele două rugăciuni menţionează explicit puterile pe care Domnul Nostru Isus Cristos le-a încredinţat Bisericii şi în special sfântului apostol Petru. Succesorul lui Petru, împreună cu întreaga Biserică, se roagă în mod direct şi pentru sine, cerând harurile cereşti de care are nevoie pentru a-şi îndeplini bine misiunea primită. La rândul său, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu a dobândit din nou o formă mai scurtă, după cum era stabilit în ritul din 1969, şi dispune numai proclamarea Evangheliei.

În fine, forma revizuită integrează în aceeaşi celebrare publică încredinţarea inelului de cardinal. Înainte de reforma din 1969 la consistoriul public avea loc numai impunerea beretei roşii, iar în timpul consistoriului secret se desfăşura înmânarea inelului şi atribuirea titlului ecleziastic sau a diaconiei. Practic, în forma actuală nu se mai face deosebire între consistoriul public şi consistoriul secret, drept care se prezintă de la sine posibilitatea de a include cele trei momente semnificative de la crearea de noi cardinali într-o singură celebrare publică.

Se menţine, în schimb, posibilitatea ca Papa şi noii cardinali să concelebreze o Sfântă Liturghie solemnă a doua zi după consistoriu. În acest an, unica deosebire, comparativ cu forma revizuită adoptată de Benedict al XVI-lea, are în vedere discursul de omagiu adresat Pontifului de unul dintre noii cardinali, discurs care va fi adresat Pontifului la consistoriul public de sâmbătă şi nu la începutul Sfintei Liturghii de duminică. În acest an, discursul de omagiu şi recunoştinţă va fi prezentat Papei Francisc în numele confraţilor de secretarul de Stat, mons. Pietro Parolin.

(rv – A. Dancă)