Roadele şi speranţele rugăciunii, la 50 de ani de la reînnoirea liturgiei romane

RV 14 feb 2014. „Gratitudine şi angajare pentru o mare mişcare bisericească”, este tema simpozionului dedicat constituţiei „Sacrosanctum Concilium”, promulgată de Paul al VI-lea pe 4 decembrie 1963. Constituţia despre liturgia Bisericii era primul document al Conciliului Vatican II. Reuniunea de studiu, în desfăşurare de la 18 la 20 februarie, este organizată la Universitatea Pontificală «Lateranum» din Roma în colaborare cu Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor.

La prezentarea iniţiativei, zilele trecute la Sala de Presă a Sf. Scaun, au luat cuvântul, printre alţii, secretarul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, mons. Arthur Roche.

Manifestarea marchează 50 de ani de la prima constituţie a Conciliului Vatican II, care şi-a început lucrările chiar cu reforma liturgiei „pentru a afirma primatul lui Dumnezeu în viaţa Bisericii”: a subliniat în intervenţia sa prefectul Congregaţiei, card. Antonio Cañizares Llovera, citită jurnaliştilor de mons. Roche, cardinalul fiind în aceste zile în Panama ca trimis special al Papei. Liturgia – se afirmă în conferinţa cardinalului - exprimă o Biserică „reînnoită şi sanctificată”, solidară „cu speranţele şi angoasele omenirii”. La 5 decenii de la constituţia „Sacrosanctum Concilium”, a subliniat prelatul, trebuie spus că reînnoirea liturgică voită de Părinţii Conciliari are încă nevoie de continuitate şi aprofundare. Remarcând că în acest domeniu „responsabilitatea este a tuturor”, cardinalul Cañizares Llovera a spus că „mai este încă mult de făcut”.

La rândul său, secretarul Congregaţiei, mons. Arthur Roche, a pus accentul pe legătura dintre rugăciune şi viaţă, între modul de celebrare a liturgiei şi modul de a înţelege Biserica. În acest sens, mons. Roche a spus că trecerea a 50 de ani de la „Sacrosanctum Concilium” ne îndeamnă şi la „un examen de conştiinţă”. De aceea, invitaţia de a participa la simpozion a fost adresată nu doar teologilor, dar a fost lărgită la Conferinţele Episcopale şi responsabilii Comisiilor liturgice, la centrele de studiu teologic şi pastoral şi la formatorii şi animatorii liturgici.

Prezenţa unui spectru amplu de vorbitori exprimă la rândul său universalitatea Bisericii, fiind invitaţi să prezinte reflecţii atât preoţi şi persoane consacrate, cât şi credincioşi laici de pe toate continentele. Organizatorii simpozionului au acordat o atenţie specială reprezentanţilor celorlalte rituri liturgice ale Bisericii Catolice. Mons. Arthur Roche:
● „Ne dorim să oferim în zilele simpozionului, prin ascultare, dialog şi rugăciune comună, o experienţă de comuniune impregnată de memorie recunoscătoare şi angajare profetică”.

La dialogul cu jurnaliştii, care a pornit de la conţinutul simpozionului, s-a subliniat, printre altele, că forma extraordinară a liturgiei romane nu este de competenţa Congregaţiei pentru Cultul Divin ci a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Totodată, organizatorii au specificat că participarea laicilor la celebrarea liturgiei nu face parte din temele actualului simpozion. În fine, s-a insistat ca transmisiunile celebrărilor liturgice prin mass-media să promoveze nu atât protagonismul comentatorilor ci mai degrabă întâlnirea cu Dumnezeu şi creşterea în comuniunea Bisericii.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)