Papa Francisc: iubirea pentru totdeauna este posibilă!

(RV 14 feb 2014) Papa Francisc s-a întâlnit vineri la prânz, în Piaţa Sf. Petru, cu zeci de mii te tineri logodnici, în ziua Sfântului Valentin, patronul îndrăgostiţilor, episcop martir din secolul al III-lea, cunoscut pentru ajutorul pe care-l acorda cuplurilor de îndrăgostiţi.


În cadrul întâlnirii, câteva cupluri de tinerii logodnici şi-au mărturisit iubirea şi i-au adresat Papei Francisc o serie de întrebări. În continuare vă propunem unul din răspunsurile Sfântului Părinte, în care subliniază că „iubirea pentru totdeauna” în cadrul căsătoriei este posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu.

O tânără logodnică: „Sanctitate, astăzi multă lume crede că promisiunea fidelităţii pentru întreaga viaţă este mult prea dificilă; mulţi simt că provocarea de a trăi împreună pentru totdeauna este frumoasă, fascinantă, dar mult prea exigentă, aproape imposibilă. Vă cerem câteva cuvinte referitor la acest lucru”.

Papa Francisc: „Este important să ne întrebăm dacă este posibilă iubirea «pentru totdeauna». Trebuie să ne întrebăm dacă este posibil să iubeşti pentru totdeauna. Un băiat îi spunea episcopului său: «Doresc să devin preot, însă doar pentru 10 ani». Se temea de o alegere definitivă. Este o teamă generală, specifică zilelor noastre. Să iei decizii definitive pare imposibil. Astăzi, totul se schimbă repede, nimic nu durează… iar această mentalitate îi face pe mulţi care se pregătesc pentru căsătorie să zică: «stăm împreună cât durează iubirea, apoi multe salutări şi ne mai vedem» şi astfel se termină căsătoria. Dar ce înţelegem prin «iubire»? Doar un sentiment, un fenomen psihico-fizic? Sigur, dacă este acest lucru, nu se poate construi pe ea ceva solid. Însă, dacă iubirea este o relaţie, atunci este o realitate care creşte şi putem spune, de exemplu, că se construieşte asemenea unei case. Casa se construieşte împreună, nu singuri! Să construieşti, aici înseamnă să favorizezi şi să ajuţi creşterea. Iubiţi logodnici, vă pregătiţi să creşteţi împreună, să construiţi această casă, pentru a trăi împreună pentru totdeauna. Nu doriţi să construiţi pe nisipul sentimentelor care vin şi pleacă, ci pe stânca iubirii adevărate, iubirea care vine de la Dumnezeu.
Familia se naşte din acest proiect de iubire care doreşte să crească asemenea unei case care se construieşte pentru a fi loc de iubire, de ajutor, de speranţă, de sprijin. Asemenea iubirii lui Dumnezeu care este constantă pentru totdeauna, la fel şi iubirea care întemeiază familia dorim să fie stabilă pentru totdeauna. Vă rog, nu trebuie să ne lăsăm învinşi de «cultura provizoriului»! Această cultură care astăzi ne invadează pe toţi. Această cultură a provizoriului nu funcţionează. Aşadar, cum se vindecă această frică de «pentru totdeauna»? Se depăşeşte zi după zi, încredinţându-se Domnului Isus într-o viaţă care devine un drum spiritual cotidian, făcut din paşi mici, paşi de creştere comună, de angajament pentru a deveni femei şi bărbaţi maturi în credinţă. Deoarece, iubiţi logodnici, «pentru totdeauna» nu este doar o problemă de durată! O căsătorie nu este reuşită doar dacă durează, ci este importantă şi calitatea ei. Să stea împreună şi să se iubească pentru totdeauna este provocarea soţilor creştini. Îmi amintesc miracolul înmulţirii pâinilor: şi pentru voi, Domnul vă poate înmulţi iubirea şi să vi-o dăruiască proaspătă şi bună în fiecare zi. Are o rezervă infinită de iubire! El vă dăruieşte iubirea care stă la baza unirii voastre şi pe care, în fiecare zi, o reînnoieşte şi o întăreşte. Şi o face şi mai mare când familia creşte prin fii. În acest drum este importantă şi necesară rugăciunea. El pentru ea şi ea pentru el şi amândoi împreună… Cereţi-i lui Isus să vă înmulţească iubirea. În rugăciunea Tatăl Nostru spunem: «Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele». Soţii pot să înveţe să se roage astfel: «Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele», pentru că iubirea cotidiană a soţilor este pâinea, adevărata pâine a inimii, ceea ce îi sprijină pentru a merge împreună. Toţi împreună: « Doamne, dă-ne astăzi iubirea noastră cea de toate zilele». Aceasta este rugăciunea logodnicilor şi a soţilor. Învaţă-ne să ne iubim şi să ne vrem binele! Cu cât vă încredinţaţi mai mult Lui, cu atât iubirea voastră va fi «pentru totdeauna», capabilă să se reînnoiască şi va depăşi orice dificultate".


(RV – A. C. Hrişman)

M-am îngenuncheat şi am cerut-o în căsătorie. Pentru totdeauna

În aşteptarea întâlnirii Sfântului Părinte cu cuplurile de logodnici, Contance Daggett istoriseste: „Era o seara rece, chiar geroasa în Piata Sfântul Petru. Sunt britanica dar traiesc la Roma si m-am dus sa vad Ieslea când privirea mea a întâlnit-o pe cea a lui Robert, un tânar jurnalist american. Si el era în Piata Sfântul Petru pentru a admira reprezentarea Nasterii Mântuitorului. Însa, evident, odata ce suntem aici sa va spunem povestea noastra, este si pentru ca Robert nu admira doar Ieslea”.

Este acum rândul lui Robert sa istoriseasca întâlnirea cu Constance:
Robert Duncan: „Îndraznet, dat fiind ca era pentru prima data când o vedeam, am întrebat-o daca vrea sa merg sa servim ceva, dupa care – dat fiind ca intrasem deja în joc – am si cinat împreuna. La masa am vorbit de toate: despre politica, religie si despre tarile noastre de origine. M-am îndragostit de ea iar legatura noastra a devenit din ce în ce mai profunda, fiind alimentata de credinta si de modul în care ne imaginam cum ar fi fost casatoria noastra iluminata de Evanghelie. La un moment dat am înteles ca era ea femeia cu care voiam sa-mi petrec restul vietii si am cerut-o în casatorie. Eram în vacanta la Ischia si i-am spus ca mi-ar placea sa am un inel de logodna pentru a i-l oferi, caci plaja si peisajul erau ideale pentru a ne promite iubire eterna. Apoi, dintr-o data, ca printr-o magie am facut sa apara inelul în cealalta mâna. M-am îngenuncheat si am cerut-o în casatorie. Iar ea mi-a spus 'Da'”.

Constance a mai povestit ca logodna lor a fost cu adevarat frumoasa, fara mari dificultati. „Iubirea noastra a crescut de-a lungul întâlnirilor zilnice, în plimbarile noastre cu bicicleta, jucând frisbee în parcuri. Eram anglicana, dar în relatia cu Robert am înteles ca în catolicism se afla plinatatea adevarului”, a mai spus Constance, adaugând: „De aceea, pe 9 februarie anul acesta, am devenit catolica. Împartasirea aceleiasi credinte ne-a unit si mai mult”, a mai spus Constance Daggett, povestind parcursul de logodnica alaturi de Robert Duncan.


R.V./A.Mărtinaş

Aici, serviciul audio integral: