Anul Vieţii Consacrate, ocazie de reînnoire: card. Braz de Aviz

RV 03 feb 2014. După cum s-a anunţat, Biserica Catolică va dedica anul 2015 persoanelor consacrate, călugări, călugăriţe, fraţi şi surori, din diferite ordine şi congregaţii religioase care îl urmează pe Cristos prin trăirea sfaturilor evanghelice.

Douăsprezece luni pline de iniţiative, a căror importanţă a fost subliniată de Papa Francisc la rugăciunea „Angelus” duminică, 2 februarie, sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului”, când Biserica marchează şi Ziua Vieţii Consacrate.

Radio Vatican a cerut un comentariu pe această temă de la cardinalul Joao Braz de Aviz, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. Cardinalul a subliniat în mod special bucuria superiorilor generali ai congregaţiilor religioase de la întâlnirea pe care au avut-o cu Sfântul Părinte pe 29 noiembrie 2013, când a anunţat pentru prima dată intenţia de a proclama acest An special:
● „Îmi amintesc explozia de bucurie care i-a cuprins pe toţi cei prezenţi. Unul dintre superiorii generali mi-a spus: «Papa ne-a strâns în jurul său ca pe adevăraţi fraţi ai aceleiaşi familii, iar el, ca tată, ne-a spus lucrurile aşa cum se spun în casă». Sunt cuvinte – a reluat card. Braz de Aviz – care exprimă atmosfera de încredere şi familiaritate din acel moment. Suntem foarte bucuroşi de anunţul Papei pentru că exprimă o parte bună de istorie actuală, cu atâtea frământări şi greutăţi, drept care e important să se scoată la lumină şi această latură a Bisericii, reprezentată de cei consacraţi.

Alegerea anului 2015 are şi alte motive, cum ar fi, de exemplu, faptul că se împlinesc 50 de ani de la decretul Conciliului Vatican II «Perfectae caritatis» cu privire la reînnoirea vieţii consacrate. De aceea, Anul Vieţii Consacrate ne va ajuta să privim cu încredere la viitor şi să înţelegem cuvintele Evangheliei care ne cere să punem vinul nou în burdufuri noi. Nu pentru a ne plânge, pentru a ne lăsa striviţi de probleme ci – după cum a făcut Isus prin Sfânta Cruce, prin purificările istoriei – să reaprindem în noi această bucurie şi plinătate de viaţă pe care ni le poate dărui viaţa consacrată. Acesta este drumul pe care ne vom strădui să mergem înainte”.

(rv – A. Dancă)