Papa: tresărim de bucurie pentru un gol, dar deseori suntem reci în a-l preamări pe Domnul

RV 28 ian 2014. Rugăciunea de laudă ne aduce fecunditatea spirituală: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marţi dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Comentând prima lectură biblică a Sfintei Liturghii – luată din 2 Samuel 6, 12-19 şi în care se spune că regele David „dansa în faţa Domnului cu toată dăruirea” – Papa a subliniat că dacă ne închidem în formalităţi, rugăciunea noastră devine rece şi sterilă.

Întregul Popor al lui Dumnezeu, a remarcat Pontiful, era în sărbătoare pentru că Chivotul lui Dumnezeu se întorcea acasă, la Ierusalim. Rugăciunea de laudă a lui David, a continuat Papa, „l-a făcut să-şi piardă cumpătarea şi să danseze înaintea Domnului cu toată dăruirea”. Aşa este o rugăciune de preamărire, a întărit Sfântul Părinte. Pentru noi e uşor să înţelegem rugăciunea atunci când vrem să cerem ceva de la Domnul. La fel, şi rugăciunea de mulţumire. Mai greu de înţeles pentru noi este rugăciunea de adoraţie, dar „rugăciunea de laudă – a subliniat Papa – o lăsăm deoparte, nu este atât de spontană”.

Papa Francisc: „«Părinte, aceasta este pentru cei din Mişcarea Reînnoirii în Spirit, nu pentru toţi creştinii!”. Nu, rugăciunea de laudă este o rugăciune creştină pentru noi toţi! La Sfânta Liturghie, în toate zilele, atunci când cântăm Sfânt, Sfânt… Aceasta este o rugăciune de laudă: îl lăudăm pe Dumnezeu pentru măreţia sa, pentru că este mare! Şi îi spunem lucruri frumoase, pentru că nouă ne place să fie aşa. «Părinte, eu nu sunt în stare… eu trebuie…». Dar eşti capabil să strigi când echipa ta marchează un gol şi nu eşti în stare să cânţi laudele Domnului? Să ieşi puţin din tine însuţi să cânţi? Lăudarea lui Dumnezeu este total gratuită! Nu cerem, nu mulţumi: lăudăm!”

Trebuie să ne rugăm „din toată inima”. O astfel de rugăciune „este şi un act de dreptate, pentru că Domnul este mare! Este Dumnezeul nostru!”. David „era atât de fericit pentru că se întorcea Chivotul Legământului, se întorcea acasă Domnul: chiar şi trupul său se ruga în dansul acela”.

Papa Francisc: „O întrebare frumoasă la care putem răspunde: «Care este rugăciunea mea de laudă? Ştiu să-l laud pe Domnul? Ştiu să-l laud sau atunci când mă rog Gloria sau Sanctus fac acest lucru doar cu buzele şi nu cu toată inima?» Ce îmi spune David care dansează? Dar Sara care dansează de bucurie? Când David intră în cetate începe altceva: o sărbătoare!”

Bucuria de a-l lăuda pe Domnul ne duce la bucuria sărbătorii, este o sărbătoare de familie. Papa a evidenţiat şi faptul că în momentul revenirii lui David la palatul regal, fiica lui Saul, Mical, l-a dojenit cu asprime şi l-a întrebat dacă nu este o ruşine ca regele să danseze descoperit în văzul lumii. În realitate, Mical dădea dovadă de dispreţ faţă de alesul Domnului, şi din această cauză – se citeşte în Scriptură – n-a avut parte de copii.

Papa Francisc: „Mă întreb de câte ori nu dispreţuim în inima noastră persoane bune, care-l laudă pe Domnul spontan, deoarece nu sunt culţi, fără a îndeplini lucrurile formale? Dispreţ! Biblia ne spune că din această cauză Mical a rămas sterilă pentru întreaga viaţă! Ce vrea să spună cuvântul lui Dumnezeu aici? Că bucuria, rugăciunea de laudă, ne face fecunzi! Sara dansează în marele moment al fecundităţii sale, la 90 de ani! Fecunditatea care dă laudă lui Dumnezeu, gratuitatea de a-l lăuda pe Domnul. Acel bărbat sau acea femeie care-l laudă pe Domnul, care se roagă lăudându-l, care se bucură atunci când se roagă Gloria şi cântă Sanctus la Sf. Liturghie, este un bărbat sau o femeie fecundă”.

În schimb, a încheiat Papa, „cei care se închid în formalităţile unei rugăciuni reci, măsurate, ajung să fie în realitate ca fiica lui Saul, Mical: în sterilitatea unei formalităţi”. Papa a spus că e bine să ni-l imaginăm deseori pe David care dansează cu toată dăruirea înaintea Domnului şi să ne gândim cât de frumoasă este rugăciunea de laudă”. Ne va prinde bine să repetăm rugăciunea Psalmului 24 (23), de la Sfânta Liturghie, în care se spune: „Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus! deschideţi-vă, voi, poţi veşnice, ca să intre regele măririi. Domnul cel tare şi viteaz în luptă, el este regele gloriei!”.

(rv – A. Gisotti - A. Dancă/A. Hrişman)