Papa Francisc: mulţumesc numeroşilor preoţi sfinţi care îşi dau viaţa în tăcere

RV 27 ian 2014. Biserica nu poate fi înţeleasă ca o simplă organizaţie umană, diferenţa o face ungerea sfântă care dă episcopilor şi preoţilor puterea Duhului Sfânt pentru a sluji poporul lui Dumnezeu: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pontiful a adus mulţumiri numeroşilor preoţi sfinţi care îşi dau viaţa în anonimat, îndeplinindu-şi slujirea lor de fiecare zi departe de reflectoarele mass-media.

Comentând prima lectură biblică, proclamată la Sf. Liturghie din ritul roman sau latin, în care se vorbeşte de triburile lui Israel care îl ung pe David ca rege, Papa a explicat semnificaţia spirituală a ungerii. „Fără această ungere – a afirmat Pontiful – David ar fi rămas doar şeful unei grupări, ca şeful unei întreprinderi sau al unei societăţi politice, care era Regatul lui Israel. Cu alte cuvinte, ar fi rămas doar un simplu organizator politic. În schimb, „după ce a primit ungerea, Duhul Domnului” coboară asupra lui David şi rămâne asupra lui. Iar Scriptura spune: „David a devenit din ce în ce mai puternic, pentru că Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el” (2 Samuel 5,10).

Aceasta este şi diferenţa specifică a ungerii: cel uns este o persoană aleasă de Domnul. Aşa este în Biserică pentru episcopi şi preoţi:
● „Episcopii nu sunt aleşi doar pentru a duce înainte o organizaţie, care se cheamă Biserica particulară. Ei sunt unşi, au ungerea şi Duhul Domnului este cu ei. Dar toţi episcopii, deşi suntem cu toţii păcătoşi, toţi, cu toţii suntem unşi. Dar toţi vrem să fim mai sfinţi din zi în zi, mai credincioşi faţă de această ungere. Şi ceea ce face Biserica, ceea ce dă unitate Bisericii, este persoana episcopului, în numele lui Isus Cristos, pentru că este uns, nu pentru că a fost votat de majoritatea. Pentru că a fost uns. O Biserică particulară îşi are puterea în această ungere. Prin participare, şi preoţii sunt unşi”.

Ungerea – a continuat Papa – îi apropie pe episcopi şi preoţi de Domnul şi le conferă bucuria şi forţa „de a duce înainte un popor, de a ajuta un popor, de a trăi în slujirea unui popor”. Dăruieşte bucuria de a se simţi „aleşi de Domnul, priviţi de Domnul, cu acea iubire prin care Domnul ne priveşte pe noi toţi”. În acest fel, când ne gândim la episcopi şi la preoţi, trebuie să-i gândim în acest fel: ei sunt unşi.
● „Mai mult, nu se înţelege Biserica, dar nu numai că nu se înţelege, nu se poate explica modul în care Biserica merge înainte numai prin puterile omeneşti. O dieceză merge înainte pentru că are un popor sfânt, atâtea lucruri, şi unul uns care o duce înainte, o ajută să crească. O parohie merge înainte pentru că are atâtea organizaţii, atâtea realităţi, dar are şi un preot, unul uns care o duce înainte. Şi noi, în istorie, cunoaştem o foarte mică parte, dar câţi episcopi sfinţi, câţi preoţi, câţi preoţi sfinţi care şi-au pus viaţa în slujirea diecezei, a parohiei; câtă lume a primit puterea credinţei, puterea iubirii, speranţa de la aceşti parohi anonimi, pe care noi nu-i cunoaştem. Şi sunt foarte mulţi!”.

Numeroşi – a continuat Papa – sunt parohii de ţară sau de oraş, care prin ungerea lor au dat forţă poporului, au transmis învăţătura, au celebrat sacramentele, adică sfinţenia.
● „«Dar, părinte – ar spune cineva – eu am citit în ziar că un episcop a făcut nu ştiu ce lucru sau că un preot a făcut cutare lucru!». Da – a reluat Papa – şi eu am citit, dar spune-mi, găseşti în ziare ştirile despre ceea ce fac atâţia preoţi, atâţia preoţi în atâtea parohii de la oraş şi de la ţară, atâta caritate pe care o trăiesc, atâta muncă pe care o depun pentru a-şi duce înainte poporul lor? Sigur că nu! Aceasta nu este ştire. Ca de obicei: face mai mult zgomot un copac care cade decât o pădure care creşte. Astăzi, gândindu-mă la această ungere primită de David, ne va prinde bine să ne gândim la episcopii şi preoţii noştri curajoşi, sfinţi, buni, credincioşi. Să ne rugăm pentru ei: le datorăm lor faptul că astăzi noi suntem aici!”.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)