Italia. Beatificarea Mariei Cristina de Savoia, „regină a carităţii” şi de Napoli (1812-1836)

(RV 25 ian 2014) Pe 25 ianuarie are loc beatificarea reginei de Napoli, Maria Cristina de Savoia. Născută pe 12 noiembrie 1812, a fost fiica regelui Emanuel I de Savoia. A fost educată în spirit creştin, iar la 20 de ani se căsătoreşte cu Ferdinand al II-lea al Celor două Sicilii. Regina decide ca o parte din banii alocaţi pentru sărbătorirea căsătoriei să fie donaţi ca zestre pentru 240 de mirese şi pentru alte opere de caritate.


Ca şi regină, a fost un exemplu atât pentru anturajul regelui cât şi pentru popor, mărturisindu-şi de nenumărate ori credinţa creştină. Deoarece îi ajuta cu generozitate pe săracii din oraş şi din regat, napolitanii au numit-o „Regina sfântă”. Intervenind pe lângă soţul ei, a reuşit de multe ori să comute condamnarea la moarte a deţinuţilor. În 1836, la doar 24 de ani, moare după ce a dat naştere ultimului rege de Napoli, Francisc al II-lea. Datorită faimei de sfinţenie pe care a avut-o atât în timpul vieţii cât şi după moarte, arhiepiscopul de Napoli, Sisto Riario Sforza, a deschis procesul de beatificare în 1852.

Ceremonia de beatificare are loc la Napoli, în Bazilica Sf. Clara, şi va fi celebrată de prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, card. Angelo Amato, care, într-un interviu acordat pentru Radio Vatican, a vorbit despre importanţa acestei beatificări:

• „Beatificarea reginei Maria Cristina de Savoia arată că uşa îngustă a sfinţeniei poate fi trecută de toţi, mari sau mici, bogaţi sau săraci, bărbaţi sau femei, preoţi sau laici, deoarece esenţialul sfinţeniei constă în a-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele cu toate forţele proprii. Fericita Maria Cristina a fost atât de cucerită de iubirea pentru Cristos, încât şi-a transformat apartenenţa nobilă moştenită într-o nobilitate de har, devenind o autentică regină a carităţii. Şi-a transformat bogăţia într-un talant pe care l-a investit pentru împărăţia cerului”.

Card. Amato a mai spus că sfinţii precum Fericita Maria Cristina „trezesc lumea făcând-o să iasă din moleşeala mediocrităţii şi a răului pentru a se deschide dinamismului binelui”, într-o lume în care sunt promovate viciile şi nu valorile autentice.

(RV – A. C. Hrişman)