Papa a binecuvântat mieii din a căror lână se confecţionează palliumul arhiepiscopal

RV 21 ian 2013. În comemorarea liturgică a Sfintei Agneza, la 21 ianuarie, sunt aduşi la Papa, potrivit unei străvechi tradiţii, mai mulţi miei binecuvântaţi din a căror lână se confecţionează palliumul arhiepiscopal.

Palliumul este o stolă de lână albă cu şase cruci negre care se păstrează într-o urnă specială depusă la Mormântul Sfântului Petru. În solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul, Succesorul Sfântului Petru depune pe umerii noilor arhiepiscopi mitropoliţi palliumul sacru, semn al comuniunii speciale cu Scaunul Apostolic al Romei.

Mieii sunt crescuţi de călugăriţele din mănăstirea romană „Sf. Laurenţiu in Panisperna” şi aduşi la Sfântul Părinte de canonicii bazilicii „Sf. Ioan în Lateran”, catedrala Papei. Ceremonia a avut loc în Casa Sf. Marta din Vatican marţi, 21 ianuarie, ziua Sfintei Agneza, fecioara şi martira romană pe care iconografia tradiţională o reprezintă cu un miel în mână.

Simbolul mielului a intrat în tradiţia creştină încă de la botezul lui Isus în râul Iordan, când Ioan Botezătorul îl recunoaşte în Isus pe trimisul lui Dumnezeu şi îl arată lumii drept «mielul lui Dumnezeu» care ia asupra sa păcatul lumii.

Recent, mai precis, duminica trecută, la rugăciunea „Angelus”, Papa Francisc a prezentat o scurtă dar sugestivă reflecţie despre bogăţia biblică şi spirituală a mielului, imaginea lui Cristos, «mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii» (Ioan 1,29).
● „În Noul Testament termenul «miel» revine de mai multe ori, şi întotdeauna este raportat la Isus. Această imagine a mielului ar putea să ne surprindă. Într-adevăr, un animal care nu se caracterizează desigur prin forţă şi vigurozitate, pune pe umerii săi o povară atât de apăsătoare. Masa enormă a răului este luată şi îndepărtată de o făptură plăpândă şi firavă, simbol al ascultării, docilităţii şi iubirii lipsită de apărare, care ajunge până la jertfa de sine. Mielul nu este stăpânitor, e docil; nu este agresiv, e paşnic; nu-şi arată ghearele sau colţii în faţa unui atac oarecare, dar suportă şi este iertător”.

● „Ce înseamnă pentru Biserică, pentru noi, astăzi, a fi discipolii lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? Înseamnă a înlocui răutatea cu inocenţa, puterea cu iubirea, mândria cu umilinţa, prestigiul cu slujirea. (…) A fi discipolii Mielului înseamnă nu a trăi ca într-o «fortăreaţă atacată», ci ca într-o cetate aşezată pe munte, deschisă, ospitalieră şi solidară. Înseamnă a nu asuma atitudini de închidere, ci a propune Evanghelia la toţi, dând mărturie prin viaţa noastră că a-l urma pe Isus ne face mai liberi şi mai bucuroşi”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)