Papa a primit o delegaţie ecumenică din Finlanda: „Să creştem în unitate şi comuniune, prin ecumenismul spiritual!”

RV 17 ian 2014. Într-un timp de schimbări, care se răsfrâng şi asupra relaţiilor ecumenice, e important să creştem în unitate şi comuniune, punând accentul pe «ecumenismul spiritual»: este, pe scurt, îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc adresat unei delegaţii ecumenice din Finlanda, primită vineri în audienţă cu ocazia pelerinajului la Roma în contextul sărbătorii Sfântul Henric.

Papa Francisc a scos în evidenţă faptul că pelerinajul delegaţiei ecumenice finlandeze are loc în atmosfera Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care se marchează anual de la 18 la 25 ianuarie. „În faţa unor voci care nu mai recunosc ca obiectiv posibil de urmat unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii, suntem îndemnaţi să nu renunţăm la efortul nostru ecumenic, în fidelitate faţă de ceea ce însuşi Domnul Isus a invocat de la Tatăl: «ca toţi să fie una»”.
● „Dragi fraţi şi prieteni din Finlanda, «Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!» (Rm 1,7). Vă adresez cele mai călduroase urări de bunvenit, cum au făcut vreme de peste 25 de ani predecesorii mei, Fericitul Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, primind vizita delegaţiilor voastre ecumenice cu ocazia sărbătorii Sfântului Henric, patronul Finlandei”.

Papa a preluat în discursul său tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din acest an, care se inspiră din scrierile Sfântului Apostol Paul:
● „Membrilor comunităţii din Corint, marcată de dezbinare, apostolul le punea această întrebare: «Cristos a fost oare împărţit?» (1 Cor 1,13). Această întrebare a fost aleasă ca temă pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care începe mâine. Astăzi, întrebarea ne este pusă nouă. În faţa unor voci care nu mai recunosc ca obiectiv posibil de urmat unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii, suntem îndemnaţi să nu renunţăm la efortul nostru ecumenic, în fidelitate faţă de ceea ce însuşi Domnul Isus a invocat de la Tatăl: «ca toţi să fie una» (Ioan 17,21).

În timpul de faţă, chiar şi drumul ecumenic şi relaţiile dintre creştini trec prin schimbări semnificative, datorate în primul rând faptului că ne aflăm să mărturisim credinţa noastră în contextul unor societăţi şi culturi unde este tot mai puţin prezentă referinţa la Dumnezeu şi la tot ceea ce face trimitere la dimensiunea transcendentă a vieţii. Vedem aceasta în Europa, dar nu numai aici.

Tocmai din acest motiv, e necesar ca mărturia noastră să se focalizeze pe centrul credinţei noastre, pe vestirea iubirii lui Dumnezeu care s-a arătat în Cristos, Fiul său. Găsim aici spaţiu pentru a creşte în comuniune şi în unitate între noi, promovând ecumenismul spiritual, care se naşte direct din porunca iubirii lăsată de Isus ucenicilor săi. La această dimensiune făcea trimitere şi Conciliul Vatican II: «Convertirea inimii şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unitatea creştinilor, trebuie socotite sufletul întregii mişcări ecumenice şi pot fi numite pe drept cuvânt «ecumenism spiritual» (decretul «Unitatis Redintegratio», nr. 8). Ecumenismul este, în realitate, un proces spiritual, care se realizează în ascultarea fidelă faţă de Tatăl, în împlinirea voinţei lui Cristos şi sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Să invocăm aşadar fără încetare ajutorul harului lui Dumnezeu şi iluminarea Duhului Sfânt, care ne conduce la adevărul întreg, aducător de reconciliere şi comuniune”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)