Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii (11 mai 2014)

RV 16 ian 2014. A fost publicat pe 16 ianuarie Mesajul Papei Francisc pentru a 51-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, care se marchează în a IV-a Duminică după Paşti. Ziua specială cade în acest an pe 11 mai şi are ca temă „Vocaţiile, mărturie a adevărului”. În mesajul său, Papa Francisc porneşte de la îndemnul lui Isus de a-l ruga pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său (cf Matei 9, 35-38).

Orice vocaţie, în pluralitatea căilor de urmat, cere întotdeauna un «exod» din sine pentru a centra existenţa pe Cristos şi Evanghelia sa. Atât în viaţa conjugală cât şi în formele de consacrare religioasă şi sacerdotală – continuă Papa Francisc – e necesar să se depăşească modurile de gândire şi acţiune care nu se potrivesc cu voinţa lui Dumnezeu. Este un «exod care ne conduce pe o cale de adoraţie a Domnului, de slujire a Lui în fraţi şi surori». De aceea, toţi suntem chemaţi să-l adorăm pe Cristos în inimile noastre, pentru a ne lăsa atinşi de impulsul harului cuprins în sămânţa Cuvântului, care trebuie să crească în noi şi să se transforme în slujirea concretă a aproapelui. Nu trebuie să ne fie teamă: în orice anotimp al vieţii, Dumnezeu însoţeşte cu pasiune şi îndemânare lucrarea ieşită din mâinile sale”.

Papa se adresează în mod special „celor dispuşi să asculte vocea lui Cristos care răsună în Biserică, pentru a înţelege care este vocaţia lor” şi îi invită să-l asculte şi să-l urmeze pe Isus, să se lase transformaţi lăuntric de cuvintele sale. „Vocaţia este un rod care se maturizează pe câmpul bine cultivat al iubirii reciproce care devine slujire reciprocă, în contextul unei vieţi bisericeşti autentice. Nici o vocaţie nu se naşte de la sine sau trăieşte pentru sine. Vocaţia izvorăşte din inima lui Dumnezeu şi încolţeşte în pământul bun al poporului credincios, în experienţa iubirii fraterne”.

Papa îi îndeamnă pe cei care au răspuns la chemare să depăşească greutăţile ce ameninţă bucuria de a sluji Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a nu lăsa ca inima să fie ocupată cu mărunţişuri, ci cu marile idealuri. „Cu cât vom şti să ne unim mai mult lui Isus prin rugăciune, lectura Sfintei Scripturi, prin Euharistie şi celelalte sacramente, prin fraternitate trăită, cu atât mai mult va creşte în noi bucuria de a colabora cu Dumnezeu în slujirea Împărăţiei sale de milostivire şi adevăr, de dreptate şi de pace. Iar recolta va fi abundentă şi proporţionată cu harul pe care, cu docilitate, îl vom fi primit în noi”.

(rv – A. Dancă)