Legătura cu Isus îi salvează pe preoţi de mondenitate şi narcisism: Papa, la Sf. Liturghie

RV 11 ian 2014. Adevăratul preot, uns de Dumnezeu pentru poporul său, păstrează o strânsă legătură cu Isus; când lipseşte acest raport cu Isus, preotul nu mai este uns, ci „unsuros” şi idolatru, devot al zeului Narcis. Este, pe scurt, învăţătura Papei Francisc, la predica Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. La ritul sacru au concelebrat cardinalul italian Angelo Bagnasco şi un grup de preoţi din arhidieceza de Genova.

Avem viaţa veşnică pentru că credem în numele lui Isus: a spus Papa la predică, preluând cuvintele sfântului apostol Ioan proclamate la prima lectură biblică (cf. 1 Ioan 5,13). Sfântul Părinte s-a întrebat, de aceea, cu privire la calitatea raportului spiritual dintre preoţi şi Isus. „Când creştea în popularitate”, a remarcat Pontiful, „Isus se retrăgea spre Tatăl”, mergea „în locuri pustii ca să se roage”.

„Aceasta este într-un fel piatra de comparaţie pentru noi, preoţii: dacă mergem sau nu mergem să-l găsim pe Isus. Care este locul lui Isus Cristos în viaţa mea preoţească? Este un raport viu, de la discipol la Învăţător, de la frate la frate, de la un sărman om la Dumnezeu, sau este un raport un pic artificial, care nu porneşte din inimă?”.
Papa Francisc: «Noi suntem unşi, am primit ungerea Duhului Sfânt, iar când un preot se îndepărtează de Isus Cristos, poate să piardă această ungere. În mod esenţial are ungerea, dar în viaţa sa o pierde. Şi în loc să fie uns, ajunge să fie „unsuros”. Şi cât rău fac Bisericii preoţii unsuroşi! Cei care-şi irosesc toate energiile în lucruri artificiale, în vanităţi, în anumite atitudini, într-un limbaj sclifosit… De câte ori auzim spunându-se despre unul ocupat mereu cu vanităţi: „Ah, acesta este un preot-fluturatic!”. Acesta nu are o legătură cu Isus Cristos. A pierdut ungerea, a rămas unsuros”.

Papa Francisc a subliniat că dacă preoţii se îndepărtează de Isus Cristos, vor simţi nevoia să compenseze această distanţă cu alte lucruri lumeşti. De aici vin aceste personaje, pe care Papa le-a numit „preotul-afacerist”, „preotu-întreprinzător” şi aşa mai departe. „Dar centrul vieţii noastre este altul: este preotul care îl adoră pe Isus Cristos, preotul care vorbeşte cu Isus Cristos, preotul care îl caută pe Isus Cristos şi care se lasă căutat de Isus Cristos. Fără acestea, pierdem totul. Şi atunci, ce vom da oamenilor?”.

„E frumos să vezi preoţi care cu adevărat şi-au dat viaţa, ca preoţi, şi despre ei lumea spune: «Da, are un caracter mai dur, are defecte, dar e preot». Lumea simte acest lucru. În schimb, când lumea vede preoţi – pentru a folosi un cuvânt – idolatri, care în loc să-l aibă pe Isus, au mici zeităţi, iar unii au o devoţiune faţă de zeul Narcis, când lumea vede aceste lucruri, spune: «Sărmanul de el!». Ceea ce ne salvează de mondenitate şi de idolatria care ne face unsuroşi, ceea ce ne face să păstrăm ungerea primită, este legătura cu Isus Cristos. Şi vouă, celor care astăzi aţi avut politeţea de a concelebra alături de mine (Sf. Liturghie), vă adresez această urare: în viaţă, puteţi să pierdeţi totul, dar să nu pierdeţi legătura cu Isus Cristos! Aceasta este biruinţa noastră!».

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)