Consideraţii omiletice la Botezul Domnului (A). Cu Cristos prin botez la o viaţă nouă
(RV - 11 ianuarie 2014) E ziua Domnului. Sărbatoarea botezului
lui Isus. Mister de lumină.Prin semnul acestei apei
reînnoieşte, Doamne, în mine harul Botezului pe care l-am primit „În numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”: spunem fiecare la intrarea
în biserică făcând fără grabă semnul crucii cu apă sfinţită în amintirea Botezului
nostru.
1. Sărbătoarea Botezului. De fapt, potrivit calendarului
roman sau latin, în prima duminică după solemnitatea Epifaniei celebrăm sărbătoareaBotezul Domnului. După ce s-a manifestat păgânilor în gestul sosirii şi
închinării magilor din Răsărit, Isus se arată iudeilor, poporului său în conştiinţa
căruia era vie aşteptarea lui Mesia. Botezul Domnului în apele Iordanului se înscrie
în mod esenţial în seria manifestărilor (epifaniilor) lui Isus care vor culmina
cu luminoasa sărbătoare a Paştelui. Astăzi ne amintim totodată de botezul nostru
căci Isus „scufundat” în apă de către Ioan ne va „scufunda” şi pe noi
în viaţa veşnică prin puterea morţii şi învierii sale.
La începutul sfintei
şi dumnezeieştii Liturghii să ne îndreptăm privirea spre Isus care coboară cu păcătoşii
în râul Iordan pentru a face ca noi să urcăm cu el la viaţa fiilor lui Dumnezeu. Reînnoim
fidelitatea faţă de taina Botezului nostru şi cu o întreită invocaţie implorăm iertarea
păcatelor prin Domnul Isus Cristos care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
s-a coborât din ceruri: Îndură-te de noi, Doamne, slujitorul iubirii Tatălui care
nu zdrobeşti trestia frântă şi nu stingi fitilul care fumegă; îndură-te
de noi, Cristoase, lumina neamurilor şi eliberatorul tuturor celor care sunt prizonieri
ai întunericului; îndură-te de noi, Doamne, Fiul iubit al Tatălui, care deschizi
cerurile pentru fraţii tăi renăscuţi prin Botez.
2. Toţi la
râul Iordan! În această duminică ne ducem în mod ideal la râul Iordan şi totodată
identificăm precis biserica în care am fost botezaţi. Este important a şti unde şi
când am intrat în familia lui Dumnezeu prin baia Botezului; este important a ne cunoaşte
rădăcinile creştine. „Am văzut marile fluvii ale Americii cu solitudinea lor.
Am văzut Tibrul şi fluviile Greciei. Dar nu reuşesc să spun ce am simţit la vederea
Iordanului: este singurul fluviu de pe glob care aminteşte călătorului lucruri pământeşti
şi lucruri cereşti”. Nota acestea în jurnalul său scriitorul francez François-René
de Chateaubriand ajuns în 1806 pe malurile râului unde a fost botezat Cristos. Într-adevăr,
Iordanul nu este doar un râu care străbate vertical toată ţara lui Israel dar este
şi un curs de apă care scaldă toate paginile celor două Testamente biblice.
Izvorând
din Munţii Hermon din nordul Palestinei, Iordanul se aruncă în acea fosă profundă
căreia îi dă numele, traversează lacul Tiberiade (rabinii din antichitate îşi imaginau
că apele Iordanului nu se amestecă cu cele ale lacului) şi se îndreaptă
pe un parcurs întortocheat de peste 300 de kilometri, 104 în linie dreaptă, spre moartea
şi îngroparea sa în punctul cel mai coborât de pe glob, la 392 metri sub nivelul mării,
în Marea Moartă.
Numele său revine de 179 de ori în Vechiul Testament şi
de 15 ori în Evanghelii însoţind toate momentele cruciale ale istoriei mântuirii.
În Noul Testament este menţionat pentru prima dată atunci când pe malurile sale a
apărut acel profet extraordinar, despre care Isus a spus că „nu s-a ridicat, dintre
cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11,11).
Mai mult, "în acel timp, Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan,
ca să fie botezat de el” (Matei 3,13).
De atunci, Iordanul a
devenit râul lui Cristos. El care nu avea nevoie de purificare a intrat în
acea apă pentru prima şi solemna manifestare oficială a realităţii sale misterioase
de Fiu al lui Dumnezeu. În urma sa intră în apă, secole de-a rândul, fiii adoptivi
ai lui Dumnezeu. Din acest motiv, Iordanul este şi râul Bisericii.
Istoria atestă că în jurul anului 400 Sfântul Ieronim a întâlnit mulţi catehumeni
care deveneau creştini primind Botezul în apa Iordanului. În acest sens spuneam: astăzi,
toţi la râul Iordan!
3. După 30 de ani.Fireşte,
cronologic, între sosirea magilor şi venirea lui Isus la râul Iordan spre a fi botezat
de Ioan, Înaintemergătorul, există o perioadă de aproximativ treizeci de ani. L-am
contemplat pe Isus cu ochii credinţei în sărăcia ieslei de la Betleem; l-am însoţit
liturgic la templul din Ierusalim pentru tăierea împrejur şi punerea numelui de mântuitor;
l-am văzut îngrijoraţi fugind în Egipt ca să scape de urmărirea cruntului Irod şi
apoi întorcându-se la Nazaret după moartea prigonitorilor; l-am însoţit în mijlocul
pelerinilor la templul din Ierusalim de sărbătoarea Paştelui, la vârsta de 12 ani.
Timp de aproape treizeci de ani l-am văzut pe Isus rămas în anonimatul micii localităţi
alături de Maria şi de Iosif, ducând o viaţă normală la Nazaret unde era cunoscut
ca fiul dulgherului. Acum iese în lume, se duce la apa Iordanului unde boteza Ioan
şi se aşează în rând între mulţimea de păcătoşi.
A intrat cu adevărat
în lume, în familia umană cu toată slăbiciunea, mărginirea şi povara ei.
Ceea
ce se petrece pe malurile Iordanului la botezul conferit de Ioan, rezumă toată viaţa
ascunsă a lui Isus la Nazaret şi anticipează sensul autentic al vieţii sale publice:
lucrarea mesianică. De aceea, evenimentul a fost remarcat de
toţi evangheliştii şi a devenit imediat după înălţarea lui Isus la cer şi după trimiterea
Duhului Sfânt, obiectul predicii apostolice, tocmai pentru importanţa singulară a
Botezului şi a semnificaţiei pe care o are în viaţa lui Isus.
4. Botezul
lui Ioan. Evident, cuvântul botez trebuie înţeles în mod corect. În cadrul misiunii
lui Ioan, gestul nu era doar o simplă acţiune rituală, dar nici sacramentală aşa cum
are loc în experienţa creştină ulterioară. Botezul lui Ioan avea o importanţă morală:
constituia un gest de recunoaştere a păcatelor, de convertire pentru reînceperea de
la capăt a vieţii. De-a lungul râului Iordan, Ioan Botezătorul pregătea lumea la venirea
lui Mesia chemând-o la o schimbare radicală. O lume de păcătoşi exprima prin acel
gest deschiderea inimii, dispoziţia lăuntrică şi invoca de la Dumnezeu dreptatea şi
pacea sa. Această lume, în aşteptare şi deschisă spre convertirea vieţii anunţată
de Ioan - vine, ba a şi venit: evenimentul are loc. Cerurile s-au deschis şi glasul
Tatălui a răsunat: Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi (Cf
Mc 9,6).
Evanghelia duminicii este de la sfântul Matei 3,13-17: "În
acel timp, Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat
de el. Ioan însă căuta să-l oprească, zicându-i: "Eu trebuie să fiu botezat de tine
şi tu vii la mine?" Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă acum, căci aşa se cuvine
să împlinim tot ce este drept". Atunci Ioan i-a îngăduit. Îndată ce Isus a fost botezat,
în timp ce ieşea din apă, s-au deschis cerurile, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu
coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui. Şi din ceruri s-a auzit un glas
care zicea: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria".
Cei
care se lăsau botezaţi de Ioan îşi mărturiseau păcatele, se purificau de ele. Începeau
o viaţă nouă. Ioan, văzând că Isus se apropie ca să fie botezat, vrea să-l refuze
căci ştie că nu are nevoie de pocăinţă. Dar la insistenţa lui Isus, acceptă. Vedem
că Domnul nu se distanţează de umanitatea păcătoasă, din contra se identifică cu păcătoşii
„pentru ca oamenii să recunoască în el pe Mesia, trimis să poarte săracilor vestea
cea bună”.
5. Botezul lui Isus. De aceea, se poate spune că împreună
cu Isus coboară în apă întreaga umanitate păcătoasă pe care El a venit să o salveze.
Este o anticipare existenţială a acceptării morţii pe cruce semnificată
de intrarea în apa râului şi a învierii sale sugerată
de ieşirea din Iordan.Evenimentul anticipator este confirmat
de glasul Tatălui din cer „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată
bucuria”, de cerurile care se deschid şi de Duhul ca un porumbel coborându-se peste
el. Semnificaţia deplină a botezului lui Isus, care înfăptuieşte toată dreptatea,
se dezvăluie numai pe cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii.
În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor oamenilor şi a purtat-o cu
sine în Iordan. Îşi începe activitatea de Mesia luând locul păcătoşilor.
O începe cu anticiparea crucii.
Astfel botezul apei conferit de Ioan
capătă sensul deplin din „botezul” adică din moartea lui Isus. Se înţelege atunci
motivul pentru care în predica lui Isus cuvântul „botez” se referă la moartea
sa (Cf Marcu 10,38; Luca 12,50). De acum cei care
se vor naşte din apă şi din Duh Sfânt vor deveni fii ai lui Dumnezeu întru Fiul mort
şi înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”.
La întrebarea
cine este şi ce misiune are Isus, evanghelistul răspunde cu povestirea celor petrecute
la râul Iordan. Omul care coboară în apă este solidar cu poporul său în atitudinea
de convertire. Este Fiul iubit de Dumnezeu, după cum proclamă glasul din cer; este
acela care va boteza oamenii cu Duhul Sfânt.
6. Misiunea lui Mesia.În botez este concentrată întreaga misiune a lui Cristos. Portretul Celui care
este mai puternic decât Ioan dar şi misiunea lui Mesia au fost prevestite în cartea
profetului Isaia 42,1-4.6-7 prin care Dumnezeu spune: Iată-l pe slujitorul meu,
pe care îl sprijin, alesul meu, întru care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria.
Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. Nu va striga,
nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. Trestia frântă nu
o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate.
El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci
învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă. Eu Domnul te-am chemat să porţi mântuirea,
te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, ca să
fii lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe
cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei ce zac în întuneric".
Pentru
aceasta îi aducem mulţumiri pururea şi pretutindeni lui Dumnezeu Tatăl spunând cu
prefaţa Liturghiei din sărbătoarea Botezul Domnului: „Tu, la apa Iordanului,
ai dezvăluit, prin semne minunate taina noii curăţiri ca, prin glasul venit din cer,
să credem că Fiul tău preaiubit locuieşte între oameni, iar prin Duhul Sfânt coborât
în chip de porumbel să cunoaştem că l-ai uns pe Cristos, Slujitorul tău cu untdelemnul
bucuriei şi l-ai trimis să propovăduiască săracilor vestea cea bună".
7.
Botezul creştin.Prin botez, omul devine altul, devine făptură nouă
în Cristos. Este uns ca şi Cristos cu Duhul Sfânt. Cerurile se deschid deasupra lui,
şi glasul tainic al Tatălui se face auzit în inimile credincioşilor: Acestea este
fiul meu preaiubit. Botezul conferă o demnitate alcătuită din har şi misiune:
darul de a trăi ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu într-o generoasă dăruire pentru semeni
păşind pe urmele lui Isus Cristos.
Iată cum sintetizează apostolul Petru viaţa
lui Isus, în predica rostită după Rusalii în casa centurionului roman, Corneliu, şi
consemnată în Cartea „Faptele Apostolilor” 10,34-38: Când Petru a ajuns la Cezareea,
a luat cuvântul şi a zis: "Cunosc cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între
oameni; dar în orice neam, cine se teme de el este drept şi plăcut în faţa lui. El
a trimis Cuvântul său fiilor lui Israel, ca să le vestească pacea prin Isus Cristos,
care este Domn peste toate. Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din
Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. Cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul
Sfânt şi putere pe Isus din Nazaret, care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi
cei stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el".
Cuvântul lui Dumnezeu
a ajuns şi la noi. Şi generaţiei noastre i-a fost vestită pacea lui Cristos, Domn
peste toate şi uns cu Duhul Sfânt. Înţelegerea identităţii lui Isus şi a misiunii
sale, stă ca premisă pentru înţelegerea vieţii creştine în miezul ei profund: cine
suntem şi cum trebuie să trăim.Suntem creştini de la Cristos.
Botezul lui Isus în râul Iordan a însemnat începutul unui program de viaţă, confirmat
de întreaga Sfântă Treime…Botezul creştin este un început cu perspective spre eternitate;
este sămânţa divină din care se dezvoltă pomul vieţii fiecăruia, altoit pe cel al
lui Cristos.
Ajută-ne, Doamne pe noi fiii tăi adoptivi, renăscuţi din apă
şi din Duh Sfânt, să rămânem mereu în sfânta ta voinţă, credincioşi darului primit
la Botez „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
(RV
- A. Lucaci, material omiletic de vineri 10 ianuarie 2014)