2014-01-11 10:36:29

Consideraţii omiletice la Botezul Domnului (A). Cu Cristos prin botez la o viaţă nouă


(RV - 11 ianuarie 2014) E ziua Domnului. Sărbatoarea botezului lui Isus. Mister de lumină. Prin semnul acestei apei reînnoieşte, Doamne, în mine harul Botezului pe care l-am primit „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”: spunem fiecare la intrarea în biserică făcând fără grabă semnul crucii cu apă sfinţită în amintirea Botezului nostru.

1. Sărbătoarea Botezului. De fapt, potrivit calendarului roman sau latin, în prima duminică după solemnitatea Epifaniei celebrăm sărbătoarea Botezul Domnului. După ce s-a manifestat păgânilor în gestul sosirii şi închinării magilor din Răsărit, Isus se arată iudeilor, poporului său în conştiinţa căruia era vie aşteptarea lui Mesia. Botezul Domnului în apele Iordanului se înscrie în mod esenţial în seria manifestărilor (epifaniilor) lui Isus care vor culmina cu luminoasa sărbătoare a Paştelui.
Astăzi ne amintim totodată de botezul nostru căci Isus „scufundat” în apă de către Ioan ne va „scufunda” şi pe noi în viaţa veşnică prin puterea morţii şi învierii sale.

La începutul sfintei şi dumnezeieştii Liturghii să ne îndreptăm privirea spre Isus care coboară cu păcătoşii în râul Iordan pentru a face ca noi să urcăm cu el la viaţa fiilor lui Dumnezeu.
Reînnoim fidelitatea faţă de taina Botezului nostru şi cu o întreită invocaţie implorăm iertarea păcatelor prin Domnul Isus Cristos care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri: Îndură-te de noi, Doamne, slujitorul iubirii Tatălui care nu zdrobeşti trestia frântă şi nu stingi fitilul care fumegă; îndură-te de noi, Cristoase, lumina neamurilor şi eliberatorul tuturor celor care sunt prizonieri ai întunericului; îndură-te de noi, Doamne, Fiul iubit al Tatălui, care deschizi cerurile pentru fraţii tăi renăscuţi prin Botez.

2. Toţi la râul Iordan! În această duminică ne ducem în mod ideal la râul Iordan şi totodată identificăm precis biserica în care am fost botezaţi. Este important a şti unde şi când am intrat în familia lui Dumnezeu prin baia Botezului; este important a ne cunoaşte rădăcinile creştine.
„Am văzut marile fluvii ale Americii cu solitudinea lor. Am văzut Tibrul şi fluviile Greciei. Dar nu reuşesc să spun ce am simţit la vederea Iordanului: este singurul fluviu de pe glob care aminteşte călătorului lucruri pământeşti şi lucruri cereşti”. Nota acestea în jurnalul său scriitorul francez François-René de Chateaubriand ajuns în 1806 pe malurile râului unde a fost botezat Cristos.
Într-adevăr, Iordanul nu este doar un râu care străbate vertical toată ţara lui Israel dar este şi un curs de apă care scaldă toate paginile celor două Testamente biblice.

Izvorând din Munţii Hermon din nordul Palestinei, Iordanul se aruncă în acea fosă profundă căreia îi dă numele, traversează lacul Tiberiade (rabinii din antichitate îşi imaginau că apele Iordanului nu se amestecă cu cele ale lacului) şi se îndreaptă pe un parcurs întortocheat de peste 300 de kilometri, 104 în linie dreaptă, spre moartea şi îngroparea sa în punctul cel mai coborât de pe glob, la 392 metri sub nivelul mării, în Marea Moartă.

Numele său revine de 179 de ori în Vechiul Testament şi de 15 ori în Evanghelii însoţind toate momentele cruciale ale istoriei mântuirii. În Noul Testament este menţionat pentru prima dată atunci când pe malurile sale a apărut acel profet extraordinar, despre care Isus a spus că „nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11,11). Mai mult, "în acel timp, Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat de el” (Matei 3,13).

De atunci, Iordanul a devenit râul lui Cristos. El care nu avea nevoie de purificare a intrat în acea apă pentru prima şi solemna manifestare oficială a realităţii sale misterioase de Fiu al lui Dumnezeu. În urma sa intră în apă, secole de-a rândul, fiii adoptivi ai lui Dumnezeu.
Din acest motiv, Iordanul este şi râul Bisericii. Istoria atestă că în jurul anului 400 Sfântul Ieronim a întâlnit mulţi catehumeni care deveneau creştini primind Botezul în apa Iordanului. În acest sens spuneam: astăzi, toţi la râul Iordan!

3. După 30 de ani. Fireşte, cronologic, între sosirea magilor şi venirea lui Isus la râul Iordan spre a fi botezat de Ioan, Înaintemergătorul, există o perioadă de aproximativ treizeci de ani.
L-am contemplat pe Isus cu ochii credinţei în sărăcia ieslei de la Betleem; l-am însoţit liturgic la templul din Ierusalim pentru tăierea împrejur şi punerea numelui de mântuitor; l-am văzut îngrijoraţi fugind în Egipt ca să scape de urmărirea cruntului Irod şi apoi întorcându-se la Nazaret după moartea prigonitorilor; l-am însoţit în mijlocul pelerinilor la templul din Ierusalim de sărbătoarea Paştelui, la vârsta de 12 ani. Timp de aproape treizeci de ani l-am văzut pe Isus rămas în anonimatul micii localităţi alături de Maria şi de Iosif, ducând o viaţă normală la Nazaret unde era cunoscut ca fiul dulgherului. Acum iese în lume, se duce la apa Iordanului unde boteza Ioan şi se aşează în rând între mulţimea de păcătoşi.

A intrat cu adevărat în lume, în familia umană cu toată slăbiciunea, mărginirea şi povara ei.

Ceea ce se petrece pe malurile Iordanului la botezul conferit de Ioan, rezumă toată viaţa ascunsă a lui Isus la Nazaret şi anticipează sensul autentic al vieţii sale publice: lucrarea mesianică. De aceea, evenimentul a fost remarcat de toţi evangheliştii şi a devenit imediat după înălţarea lui Isus la cer şi după trimiterea Duhului Sfânt, obiectul predicii apostolice, tocmai pentru importanţa singulară a Botezului şi a semnificaţiei pe care o are în viaţa lui Isus.

4. Botezul lui Ioan. Evident, cuvântul botez trebuie înţeles în mod corect. În cadrul misiunii lui Ioan, gestul nu era doar o simplă acţiune rituală, dar nici sacramentală aşa cum are loc în experienţa creştină ulterioară. Botezul lui Ioan avea o importanţă morală: constituia un gest de recunoaştere a păcatelor, de convertire pentru reînceperea de la capăt a vieţii. De-a lungul râului Iordan, Ioan Botezătorul pregătea lumea la venirea lui Mesia chemând-o la o schimbare radicală. O lume de păcătoşi exprima prin acel gest deschiderea inimii, dispoziţia lăuntrică şi invoca de la Dumnezeu dreptatea şi pacea sa. Această lume, în aşteptare şi deschisă spre convertirea vieţii anunţată de Ioan - vine, ba a şi venit: evenimentul are loc. Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat: Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi (Cf Mc 9,6).

Evanghelia duminicii este de la sfântul Matei 3,13-17: "În acel timp, Isus a venit în Galileea, pe malurile Iordanului la Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă căuta să-l oprească, zicându-i: "Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?" Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept". Atunci Ioan i-a îngăduit. Îndată ce Isus a fost botezat, în timp ce ieşea din apă, s-au deschis cerurile, şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel şi venind asupra lui. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria".

Cei care se lăsau botezaţi de Ioan îşi mărturiseau păcatele, se purificau de ele. Începeau o viaţă nouă. Ioan, văzând că Isus se apropie ca să fie botezat, vrea să-l refuze căci ştie că nu are nevoie de pocăinţă. Dar la insistenţa lui Isus, acceptă. Vedem că Domnul nu se distanţează de umanitatea păcătoasă, din contra se identifică cu păcătoşii „pentru ca oamenii să recunoască în el pe Mesia, trimis să poarte săracilor vestea cea bună”.

5. Botezul lui Isus. De aceea, se poate spune că împreună cu Isus coboară în apă întreaga umanitate păcătoasă pe care El a venit să o salveze. Este o anticipare existenţială a acceptării morţii pe cruce semnificată de intrarea în apa râului şi a învierii sale sugerată de ieşirea din Iordan. Evenimentul anticipator este confirmat de glasul Tatălui din cer „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”, de cerurile care se deschid şi de Duhul ca un porumbel coborându-se peste el. Semnificaţia deplină a botezului lui Isus, care înfăptuieşte toată dreptatea, se dezvăluie numai pe cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii. În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor oamenilor şi a purtat-o cu sine în Iordan. Îşi începe activitatea de Mesia luând locul păcătoşilor. O începe cu anticiparea crucii.

Astfel botezul apei conferit de Ioan capătă sensul deplin din „botezul” adică din moartea lui Isus. Se înţelege atunci motivul pentru care în predica lui Isus cuvântul „botez” se referă la moartea sa (Cf Marcu 10,38; Luca 12,50). De acum cei care se vor naşte din apă şi din Duh Sfânt vor deveni fii ai lui Dumnezeu întru Fiul mort şi înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”.

La întrebarea cine este şi ce misiune are Isus, evanghelistul răspunde cu povestirea celor petrecute la râul Iordan. Omul care coboară în apă este solidar cu poporul său în atitudinea de convertire. Este Fiul iubit de Dumnezeu, după cum proclamă glasul din cer; este acela care va boteza oamenii cu Duhul Sfânt.

6. Misiunea lui Mesia. În botez este concentrată întreaga misiune a lui Cristos. Portretul Celui care este mai puternic decât Ioan dar şi misiunea lui Mesia au fost prevestite în cartea profetului Isaia 42,1-4.6-7 prin care Dumnezeu spune: Iată-l pe slujitorul meu, pe care îl sprijin, alesul meu, întru care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. Trestia frântă nu o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate. El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă. Eu Domnul te-am chemat să porţi mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, ca să fii lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei ce zac în întuneric".

Pentru aceasta îi aducem mulţumiri pururea şi pretutindeni lui Dumnezeu Tatăl spunând cu prefaţa Liturghiei din sărbătoarea Botezul Domnului:
„Tu, la apa Iordanului, ai dezvăluit, prin semne minunate taina noii curăţiri ca, prin glasul venit din cer, să credem că Fiul tău preaiubit locuieşte între oameni, iar prin Duhul Sfânt coborât în chip de porumbel să cunoaştem că l-ai uns pe Cristos, Slujitorul tău cu untdelemnul bucuriei şi l-ai trimis să propovăduiască săracilor vestea cea bună".

7. Botezul creştin. Prin botez, omul devine altul, devine făptură nouă în Cristos. Este uns ca şi Cristos cu Duhul Sfânt. Cerurile se deschid deasupra lui, şi glasul tainic al Tatălui se face auzit în inimile credincioşilor: Acestea este fiul meu preaiubit.
Botezul conferă o demnitate alcătuită din har şi misiune: darul de a trăi ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu într-o generoasă dăruire pentru semeni păşind pe urmele lui Isus Cristos.

Iată cum sintetizează apostolul Petru viaţa lui Isus, în predica rostită după Rusalii în casa centurionului roman, Corneliu, şi consemnată în Cartea „Faptele Apostolilor” 10,34-38: Când Petru a ajuns la Cezareea, a luat cuvântul şi a zis: "Cunosc cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între oameni; dar în orice neam, cine se teme de el este drept şi plăcut în faţa lui. El a trimis Cuvântul său fiilor lui Israel, ca să le vestească pacea prin Isus Cristos, care este Domn peste toate. Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. Cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi putere pe Isus din Nazaret, care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el".

Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns şi la noi. Şi generaţiei noastre i-a fost vestită pacea lui Cristos, Domn peste toate şi uns cu Duhul Sfânt. Înţelegerea identităţii lui Isus şi a misiunii sale, stă ca premisă pentru înţelegerea vieţii creştine în miezul ei profund: cine suntem şi cum trebuie să trăim. Suntem creştini de la Cristos. Botezul lui Isus în râul Iordan a însemnat începutul unui program de viaţă, confirmat de întreaga Sfântă Treime…Botezul creştin este un început cu perspective spre eternitate; este sămânţa divină din care se dezvoltă pomul vieţii fiecăruia, altoit pe cel al lui Cristos.

Ajută-ne, Doamne pe noi fiii tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi din Duh Sfânt, să rămânem mereu în sfânta ta voinţă, credincioşi darului primit la Botez „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

(RV - A. Lucaci, material omiletic de vineri 10 ianuarie 2014)

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3













All the contents on this site are copyrighted ©.