Document al Patriarhatului de Moscova despre botezarea copiilor născuţi în urma maternităţii surogat

(RV 04 ian 2014) Între documentele aprobate de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse care a avut loc între 25 şi 26 decembrie 2013 la Moscova se află şi unul despre botezarea copiilor născuţi în urma maternităţii surogat în cadrul fecundării umane artificiale. Textul a fost prezentat de blogul „Parlons d’orthodoxie” şi preluat de L’Osservatore Romano.

Documentul precizează că toţi copiii pot di botezaţi în credinţa celor care cer acest sacrament pentru el: „copilul nu este responsabil de acţiunile părinţilor şi nu este vinovat de faptul că venirea sa pe lume s-a făcut prin tehnici reproductive condamnate de Biserică”.

Patriarhul de Moscova, chiar dacă şi-a reafirmat opoziţia pentru această practică legală în Rusia, nu interzice botezarea acestor copii, însă recomandă să le fie acordat botezul la o vârstă în care minorul poate să-şi asume angajamentele sacramentale în faţa lui Dumnezeu. Documentul precizează că botezul poate fi acordat copilului şi la o vârstă mai mică dacă părinţii săi se convertesc şi se angajează să-şi educe copilul în credinţa creştină şi în ascultarea cuvântului Evangheliei.

Biserica Ortodoxă Rusă condamnă maternitatea surogat şi consideră că această practică „înjosește demnitatea umană a femeii şi nobila sa vocaţie de mamă, deoarece corpul ei este considerat un simplu incubator, o maşină”.

În cadrul fecundării umane artificiale „mama surogat” este femeia care duce la bun sfârşit sarcina pentru un alt cuplu căruia îi dă după naştere copilul. Copilul poate să nu aibă nici o legătură genetică cu mama surogat, dar, în unele situaţii, aceasta este şi mama biologică a copilului, chiar dacă fertilizarea a avut loc in vitro.

Cu toate că sinodul consideră că nu poate fi considerat vinovat nou-născutul pentru păcatele părinţilor, acesta a stabilit că „dacă părinţii nu-şi mărturisesc în mod explicit păcatul, iar naşii sunt de acord cu acest act păcătos, nu mai este vorba doar de problema educării creştine a copilului. Refuzul botezării lui corespunde tradiţiei ortodoxe care prevede apartenenţa la doctrina Bisericii a celui botezat sau a părinţilor şi a naşilor săi, atunci când este vorba de un copil. Acest refuz va avea şi un semnificat pastoral deoarece societatea va primi în mod clar mesajul Bisericii că practicarea maternităţii surogat este inacceptabilă din punct de vedere creştin”.

Toată această practică va fi coordonată de episcopul locului, iar dacă un preot va oferi dispensa pentru ca nou-născutul să primească botezul, riscă sancţiuni canonice. Unica excepţie este pericolul de moarte al nou-născutului: în acest caz sacramentul poate fi acordat imediat.

Aşadar, dacă părinţii nu-şi mărturisesc păcatul, botezul va fi amânat până când aceştia nu-şi vor schimba atitudinea sau până când copilul va fi capabil să aleagă în mod liber propria credinţă.
(RV – L’Osservatore Romano – A. C. Hrişman)