Anul Nou. Papa Francisc: „Să încredinţăm Maicii lui Dumnezeu aspiraţiile noastre şi nevoile lumii întregi!”

RV 01 ian 2014. "Omenirea are o mamă, este Maica lui Dumnezeu: să-i încredinţăm foamea şi setea de dreptate, de pace şi de Dumnezeu". În prima zi din noul an al erei creştine, când Biserica Catolică marchează şi Ziua Mondială a Păcii, Papa Francisc a încredinţat Sfintei Fecioare Maria aspiraţiile inimii noastre şi necesităţile lumii întregi, la Sf. Liturghie prezidată miercuri, 1 ianuarie, în Bazilica Sfântul Petru, în solemnitatea „Sf. Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu”.

«Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!» (Nm 6, 24-26). La începutul noului an 2014, Papa Francisc a ales vechea rugăciune de binecuvântare, pe care Dumnezeu a încredinţat-o lui Moise, ca să însoţească ”drumul nostru pentru timpul care se deschide înaintea noastră”.
● ”Sunt cuvinte de tărie, curaj şi speranţă. Nu o speranţă amăgitoare, întemeiată pe făgăduinţe omeneşti şovăitoare, nici o speranţă naivă care îşi închipuie că viitorul este mai bun doar pentru că este viitor. Această speranţă îşi găseşte raţiunea sa în binecuvântarea lui Dumnezeu, o binecuvântare care cuprinde urarea cea mai mare, urarea Bisericii pentru fiecare dintre noi, plină de toată ocrotirea iubitoare a Domnului, a ajutorului său providenţial”.

Această urare, a continuat Papa la predica Sfintei Liturghii, s-a realizat pe deplin într-o femeie, Maria din Nazaret, destinată să devină Maica lui Dumnezeu:
● ”Acesta este titlul principal şi esenţial al Sfintei Fecioare. Este vorba de o calitate, de un rol pe care credinţa poporului creştin, în devoţiunea sa delicată şi genuină faţă de Mama Cerească, le-a simţit dintotdeauna”.

Pontiful a făcut trimitere la marele eveniment pe care Biserica primelor veacuri l-a trăit la Conciliul Ecumenic din Efes, când a fost definită în mod oficial maternitatea dumnezeiască a Fecioarei Maria. Papa Francisc a remarcat că adevărul despre maternitatea dumnezeiască a Mariei a găsit ecou la Roma unde, la scurtă vreme, a fost construită bazilica Sfânta Maria cea Mare, primul sanctuar marian din Roma şi din tot Occidentul, în care se venerează şi astăzi imaginea Maicii lui Dumnezeu „Theotokos” cu titlul de „Salus Populi Romani”, «Salvarea Poporului Roman».

Sfântul Părinte a preluat o pagină de istorie şi credinţă scrisă de poporul lui Dumnezeu din Efes cu ocazia marelui conciliu ecumenic din 431. „Se povesteşte că în timpul Conciliului – a spus Pontiful Roman la predică - locuitorii din Efes s-au adunat la uşa bazilicii în care se reuneau episcopii şi strigau: «Maica lui Dumnezeu!».

Cerând să definească în mod oficial acest titlu al Fecioarei Maria – a continuat Papa - credincioşii arătau că recunosc maternitatea ei dumnezeiască. Este atitudinea spontană şi sinceră a fiilor care îşi cunosc bine Mama, pentru că o iubesc cu nespusă afecţiune. Mai mult, este acel «sensus fidei» (simţul credinţei) al sfântului popor credincios al lui Dumnezeu, care niciodată, în totalitatea sa, nu greşeşte”.

„Maria - a reluat Pontiful - este dintotdeauna în inima, devoţiunea şi, mai ales, pe drumul de credinţă al poporului creştin. «Biserica merge în timp… şi în acest drum înaintează păşind pe itinerarul săvârşit de Fecioara Maria» (Ioan Paul al II-lea, enc. Redemptoris Mater, nr. 2). Itinerarul nostru de credinţă este la fel cu cel străbătut de Maria, de aceea o simţim în chip deosebit aproape de noi! Cât priveşte credinţa, în jurul căreia se articulează întreaga viaţă creştină, Maica lui Dumnezeu a împărtăşit condiţia noastră, a trebuit să meargă pe aceleaşi drumuri bătătorite de noi, uneori anevoioase şi întunecate, a trebuit să înainteze în «pelerinajul credinţei» (Conciliul Ecumenic Vatican II, const. Lumen Gentium, nr. 58).

„Drumul nostru de credinţă” – a continuat Papa la predica Sfintei Liturghii de la 1 ianuarie – „este legat în mod inseparabil de Maria din momentul în care Isus, murind pe cruce, ne-a dăruit-o de Mamă spunând: «Iată mama ta» (In 19,27). Aceste cuvinte au valoare de testament şi dau lumii o Mamă. Din acel moment Maica lui Dumnezeu a devenit şi Mama noastră! În ceasul în care credinţa discipolilor era măcinată de multe încercări şi incertitudini, Isus o încredinţează lor pe Cea care a fost prima care a crezut şi a cărei credinţă nu avea să se stingă niciodată. Şi «femeia» a devenit Mama noastră în momentul în care îl pierde pe Fiul ei dumnezeiesc. Inima ei rănită se lărgeşte pentru a face loc la toţi oamenii, buni şi răi, la toţi, şi îi iubeşte aşa cum îi iubea Isus. Femeia care la nunta din Cana Galileei şi-a oferit contribuţia de credinţă pentru manifestarea faptelor minunate ale lui Dumnezeu în lume, pe Calvar a ţinut aprinsă flacăra credinţei în învierea Fiului, şi o împărtăşeşte celorlalţi cu afecţiune de mamă. Maria devine astfel izvor de speranţă şi de bucurie adevărată!”.

„Maica Mântuitorului merge înaintea noastră şi nu încetează să ne întărească în credinţă, în vocaţie şi în misiune. Prin exemplul ei de umilinţă şi disponibilitate faţă de voinţa lui Dumnezeu, Maria ne ajută să traducem credinţa noastră într-o vestire a Evangheliei, o vestire făcută cu bucurie şi fără frontiere. În acest fel misiunea noastră va fi roditoare, pentru că este modelată după maternitatea Mariei”.
● ”Îi încredinţăm ei itinerarul nostru de credinţă, dorinţele inimii noastre, necesităţile noastre, nevoile lumii întregi, mai ales foamea şi setea de dreptate, de pace şi de Dumnezeu. Şi o invocăm cu toţii împreună, şi vă îndemn să o invocaţi de trei ori, imitându-i pe fraţii aceia din Efes, spunându-i «Maica lui Dumnezeu»: «Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu!»”

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)