Crăciun 2013: Scrisoarea Pastorală a PS Ladislaus Böcskei, episcopul diecezei romano-catolice de Oradea

RV 28 dec 2013. Redăm mai jos Scrisoarea Pastorală de Crăciun 2013 a PS Ladislaus Böcskei, episcopul diecezei romano-catolice de Oradea:

Mesajul PS Ladislaus Böcskei
Episcop romano-catolic de Oradea
la Sfântul Crăciun 2013

Ladislaus Böcskei
Divina Miseratione et Apostolicae Sedis Gratia
Episcopus Magno Varadinensis Latinorum

Fraţi şi Surori în Cristos!

Am ajuns din nou la sărbătoarea în preajma căreia, oamenii pătrunşi parcă mai mult de lumina credinţei şi urmând un imbold lăuntric acceptă faptul, că în viaţa lor acum ceva se întâmplă altfel ca de obicei. Căci în preajma Crăciunului, atât de multe lucruri se întâmplă altfel în jurul nostru!

Acum, suntem mai sensibili faţă de contrastul dintre lumină şi întuneric. Prin urmare, căutăm lumina şi izvorul acesteia! – Acum, parcă observăm mai uşor tensiunea existenţială ce se manifestă între cei ce trăiesc în bunăstare, şi cei care se confruntă cu tot felul de nevoi şi lipsuri. Poate căutăm să alinăm puţin suferinţa acestora din urmă! – Acum, noţiunea de bucurie şi fericire parcă devine un clişeu obişnuit, care în contrast cu tristeţea şi amărăciunea, aduce mai multă seninătate şi împlinire în vieţile noastre, cel puţin în preajma sărbătorilor. – Acum, în locul supărării şi al răzbunării, credem în împăcare şi în acceptarea celorlalţi, în fraternitate. Şi dincolo de cuvinte, poate chiar ne străduim să facem simţit acest spirit, al adevăratei omenii. – Acum, rudele, prietenii şi cunoştinţele nu măsoară distanţele, ci se caută unii pe alţii, căci bucuria sărbătorii nu poate rămâne individuală, ea trebuie împărtăşită cu persoanele cele mai apropiate nouă. – Şi am mai putea mult enumera, câte lucruri se întâmplă altfel ca de obicei, în preajma Crăciunului.

În Evanghelia din noaptea Sfântului Crăciun, evanghelistul Luca ne relatează despre o noapte întunecată şi rece, când multe lucruri s-au întâmplat altfel decât se aşteptau oamenii în legătură cu sosirea lui Mesia. Aşa se face, că nu a observat nimeni cum Dumnezeu a pătruns în mod nemijlocit în lumea creată de El, cum a venit personal la omul creat după chipul şi asemănarea Sa. Nu a observat nimeni, că Domnul a căutat sălaş în apropierea omului, pentru a-i cuceri inima şi pentru a-i atrage la sine pe cei ce caută lumină în întuneric.

Astfel, Sfânta Noapte de Crăciun vorbeşte despre iubirea şi fidelitatea lui Dumnezeu faţă de om, iubire şi fidelitate manifestată în formă atât de umană, pentru ca noi să-L putem vedea, să-L putem atinge şi să-L putem simţi pe Cel care este pentru noi şi alături noi. Dar, Noaptea de Crăciun vorbeşte şi despre oameni, şi despre infidelitatea noastră, despre lipsa de încredere şi necredinţa noastră, despre faptul că de atâtea ori mai degrabă cedăm impulsurilor şi confortului, propriei voinţe sau părerii şi influenţei altora, decât să ne încredem în prezenţa bunului Dumnezeu. Din acest motiv este întunecată noaptea Betleemului, din acest motiv sunt suspicioşi păstorii, din acest motiv este lung drumul şi grea căutarea pentru magii de la Răsărit, căci oamenii tind prea uşor spre întuneric şi uită mângâierea luminii. Însă lumina a triumfat şi de această dată asupra întunericului! Steaua arată un nou început şi un nou drum: pentru păstori şi pentru magi, dar şi pentru mulţi alţii, chiar şi pentru noi.

Fraţi şi Surori în Cristos! Retrăind şi în acest an emoţia primului Crăciun, suntem chemaţi să ne lăsăm pătrunşi de bogăţia misterului Întrupării lui Dumnezeu. Realitatea întunericului şi a luminii ne-o putem astfel asuma cu puterea credinţei, care risipeşte tot ce este întunecat şi răspândeşte adevărata lumină. Căci aşa a sosit Isus la Betlehem: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care ne eliberează din întuneric.

Pe de altă parte, ar fi important şi necesar ca să ne ajutăm unii pe alţii în a descoperi, că în viaţa noastră, acum – şi nu doar acum -, ceva se întâmplă altfel, ca de obicei, înţelegând că suntem cu adevărat iubiţi. Acest adevăr ne este descoperit prin Pruncul din ieslea Betleemului. Suntem iubiţi şi acceptaţi! Iubiţi, căci suntem valoroşi! Iubiţi, căci suntem unici! Iubiţi, căci purtăm valori! Iubiţi, căci nu păstrăm aceste valori pentru noi înşine! Iubiţi, căci prin noi lumea este mai frumoasă şi mai bogată! Iubiţi, căci şi alţii au nevoie de iubirea pe care o primim noi!

Fraţi şi Surori în Crisos! La marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului nostru, doresc tuturor să putem depăşi tiparele şi obiceiurile cotidiene, la care de multe ori ţinem foarte mult. Doresc să simţim Betleemul în suflet şi să pătrundem simplitatea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu în viaţa noastră, întărindu-ne în credinţa faţă de Dumnezeul nostru iubitor. Să ne îndepărtăm de lucrurile exterioare şi să trăim în suflet evenimentul Crăciunului. Să fim atenţi la cuvântul îngerului pentru a putea auzi vestirea cerească! Să-L căutăm pe Cel ce vine la noi, ca nu cumva să-I ratăm sosirea! Iar atunci, când simţim că ne este aproape, să nu-L împovărăm cu întrebările noastre – de ce? cum? Şi până când? -, ci să-L adorăm şi să ne ne lăsăm atinşi de iubirea sa mângâietoare.

Cu aceste gânduri şi cu urări de pace Vă doresc tuturor un Crăciun binecuvântat şi plin de har!

(rv – magisteriu.ro)