Crăciun 2013: scrisoarea pastorală a PS Virgil Bercea
RV 23 dec 2013. Redăm mai jos Scrisoarea pastorală de Crăciun 2013
a PS Virgil Bercea, episcopul eparhiei greco-catolice de Oradea.
„Vi
s-a născut astăzi Mântuitor”(Lc. 2, 11)
Dragii mei credincioşi, Urmând
îngerilor din ceruri, „iată, vă binevestesc vouă bucurie mare: că vi s-a născut azi
Mântuitor” (cf. Lc. 2, 10-11). Această bucurie „va fi pentru tot poporul” (Lc. 2,
10), bucuria aceasta ne umple şi nouă inimile, sufletele, cugetele şi toată viaţa
pentru că Domnul vine, vine din nou ca splendoare a Adevărului, Binelui şi Frumosului.
Dumnezeu „cel nevăzut” se face prunc în ieslea Betleemului, pentru ca noi să-L iubim
şi să-L adorăm. Dumnezeu din Tăriile cerului vine să se aşeze din nou, cuminte şi
blând, în braţele noastre într-un fel de parcă ar vrea să ne spună că El ne cunoaşte
tuturor şi fiecăruia în parte grijile, preocupările şi problemele de fiecare zi. În
treacăt doar, Evanghelistul ne spune că pentru Maria şi Iosif „nu mai era loc de găzduire...”
(Lc. 2, 7) în cetatea lui David şi astfel ajung la Betleem, într-o peşteră care ţinea
loc de grajd. Acolo Dumnezeu s-a făcut om. Acolo s-a născut Christos! Simplu şi uitat
de toţi. Acolo s-a născut bucuria şi splendoarea lumii! Acestea s-au petrecut
atunci, s-au întâmplat în urmă cu două mii de ani: „întru ale Sale a venit, dar ai
Săi nu L-au primit” (Io. 1, 11). Simplă şi spontană ne vine întrebarea: dacă astăzi
Maria şi Iosif ar bate la poarta casei mele ce s-ar întâmpla? Ar găsi un loc? O întrebare
pentru fiecare dintre noi, cerând din partea fiecăruia un răspuns cât mai sincer.
Trăim
într-o vreme istorică cu trăsături aparte, în care lumea se mişcă foarte mult şi nu
doar pentru a face turism. Trăim vremuri agitate şi dramatice în care tot mai
multă lume caută un loc de muncă în afara ţării, când nu puţine familii se destramă,
copiii rămân acasă fără părinţi, bătrânii sunt lăsaţi singuri, traficul de fiinţe
umane ne sperie şi ne umple inimile de îngrijorare şi de revoltă. Dar, iubiţii
mei credincioşi, în aceste vremuri Domnul vine! Avem noi oare un loc, un spaţiu în
care El să mai locuiască, avem timp şi bunăvoire să-L mai primim – la noi, în noi?
Îl mai putem iubi în aceste condiţii de perpetuă neaşezare? Românii noştri, împrăştiaţi
prin toată Europa, mai sunt doriţi de cineva? Copiii şi bătrânii rămaşi acasă, singuri,
mai au un loc în gândurile şi în sentimentele noastre?
Domnul vine! Vine,
dar nu doar în ziua de Ajun, ci în fiecare zi a anului, cu toţi aceşti dragi ai noştri
încercaţi de soartă. Aceste vremuri în care ni s-a dat să trăim şi să nădăjduim
bat la poarta sufletului fiecăruia dintre noi! Aceşti români dragi ai noştri, plecaţi
printre străini sau rămaşi străini acasă, precum Iosif şi Maria, bat la porţi care
adesea nu se deschid. Poate bat şi la poarta Bisericii: i-am primit sau am fost prea
ocupaţi, cu mult prea multe griji şi probleme. Poate adesea povara zilei ne face să
nu mai auzit bătaia de la poarta Bisericii sau a sufletului. Putem găsi şi motive
justificate pentru a nu deschide: suntem obosiţi, în nevoile noastre, nu mai avem
timp pentru a asculta, nu mai avem loc nici pentru săraci, nici pentru copii, nici
pentru străini! Or, acestea nu sunt justificări ale unei inimi de creştin.
Pentru
că, totuşi, Christos vine şi ne aduce bucuria şi lumina şi speranţa! A venit într-un
veac care nu l-a primit. Se pare că nici veacul acesta nu prea ştie a-L dori şi a-L
primi. În schimb, Sfântul Pavel ne spune cum să ne comportăm: „fraţilor, …, nu vă
potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi
care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (cf. Rm. 12, 1-2).
Trăim sub vremuri dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de timpuri! Fiecare creştin,
întreaga Biserică, după cum ne îndeamnă Sfântul Pavel, trebuie să-şi deschidă nu doar
casa şi masa, ci inima şi sufletul, viaţa întreagă, viaţa Bisericii spre cei care
stau la poartă şi bat. De fapt Christos este Cel care stă la uşă şi bate, poate uneori
foarte discret, dar neîndoios El doreşte să vină, să ne transforme, să ne facă mai
buni, mai iertători unii cu alţi, mai asemenea sfintei Sale făpturi.
Dragii
mei, „Vi s-a născut astăzi Mântuitor” (Lc. 2,11), le spune păstorilor îngerul,
şi ne-o repetă şi nouă, iar corurile cereşti cântă imul de laudă: „Mărire întru cei
de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2, 14) – Gloria
in excelsis Deo et in terra pax hominibus bonae voluntatis. Domnul care vine este
pacea şi lumina, iertarea şi împăcarea, lumina şi adevărul, binele şi desăvârşirea.
Acest cânt al îngerilor ajunge peste veacuri până la noi, pentru a înţelege cum este
în ceruri şi cum ar trebui să trăim pe pământ. „Poporul care locuia în întuneric
a văzut lumină mare” (cf. Is. 9,1) – păstorii în negura nopţii au văzut lumina, slava
Domnului care a strălucit în jurul lor, iar apoi s-au întâlnit cu „bucuria lumii”,
cu pruncul cel nou. Această dumnezeiască frumuseţe a pruncului din iesle, această
lumină care a luminat sufletele păstorilor trebuie să lumineze şi viaţa noastră, a
tuturor oamenilor. Dumnezeu este cu noi: cu cei de acasă şi cu cei plecaţi prin lumea
largă, cu cei tineri şi cu cei vârstnici, cu cei bogaţi şi cu cei săraci, cu cei bolnavi
şi cu cei sănătoşi – „Emanuel – fiul născut din Fecioara” (cf. Is. 7, 14). Domnul
născut pe paie este „pacea noastră”, El „venind, a binevestit pace, … celor de departe
şi pace celor de aproape” (cf. Ef. 2, 14-17).
Iubiţi credincioşi, Îngerii,
spune Scriptura, „au plecat … la cer”, iar păstorii şi-au spus unii altora: „să mergem
dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta” (cf. Lc. 2, 15). Să mergem aşadar şi
noi împreună cu păstorii la Betleem, în peşteră, unde Domnul, bucuria noastră, se
naşte. Să mergem să-L întâlnim născut pe altare în Sfânta taină a Euharistiei. Vă
îndemn, apoi, dragilor, „să mergem şi să vedem cuvântul acesta” făcut trup; să vedem
în toţi oamenii „chipul şi asemănarea Domnului” (cf. Fac. 1, 26); să vedem în toţi
cei care bat la poarta sufletului nostru şi la poarta Bisericii pe Christos rătăcitor
prin lume, pentru mântuirea noastră. Bucuraţi-vă: astăzi vi s-a născut Mântuitor,
… Christos Domnul!
Sărbători Fericite, haruri şi binecuvântări de la
Domnul! La mulţi Ani!