Pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului: antifonul mare "O, Rex gentium"
RV 21 dec 2013. Continuăm pregătirea noastră imediată la sărbătoarea
Naşterii Domnului. Când inima unei mame este aprinsă de iubire, aşteptarea copilului
dorit devine dorinţă arzătoare. Pornim aşadar din nou la drum cu inima îndreptată
spre Cel care trebuie să vină, spre Isus, Cel aşteptat, mai mult sau mai puţin conştient,
de toate neamurile pământului. Antifonul mare de la 22 decembrie – propus la proclamarea
Evangheliei şi la cântarea „Magnificat” - ne face să invocăm, întocmai, întoarcerea
lui Cristos, spre care se îndreaptă aşteptarea popoarelor. "O, Rex gentium…" - "O,
împărat al neamurilor, cel dorit de toate popoarele, piatra unghiulară care uneşte
popoarele, vino şi mântuieşte omul pe care l-ai plămădit din ţărână".
Un popor,
o comunitate, o familie, are nevoie de un liant care să-i ofere şi să-i păstreze unitatea.
Are nevoie de cineva care să conducă după criterii de dreptate şi libertate, de iubire
şi pace. Dumnezeu a făgăduit un rege care a fost îndelung aşteptat. Acum iată-l, vine
în persoana Fiului său, Isus din Nazaret. Aparenţa lui este blândă şi smerită, nu
vine cu armate după el, nu dispune de arsenale nucleare. Singura armă, dacă poate
fi numită astfel, este iubirea. De aceea, este uşor a comite eroarea de a nu-l recunoaşte,
de a nu-l preţui şi, prin urmare, de a-l respinge. S-a întâmplat în istorie că El
a venit fără a fi primit, cu gândul la altcineva sau alţii care fac zgomot, arătând
ostentativ forţa şi prestigiul lor. Marile conflicte dintre popoare, războaiele fratricide
şi toate formele de violenţă fizică şi morală care devastează omenirea nu vor găsi
rezolvare fără o schimbare a inimii, o schimbare pe care o poate face numai harul
şi iubirea Domnului.
Într-o rugăciune a unei comunităţi monastice am găsit
această invocaţie: "Doamne Isuse, vino şi repară zidurile crăpate ale vieţii noastre,
pentru ca reînnoiţi de iubirea ta şi adunaţi în numele tău, să devenim cetate întărită
pentru atacurile celui rău şi să nu cedăm la multele necazuri ale vieţii" (Benedictinele
de pe Insula San Giulio, Italia).
Privind la Cristos, piatra sculptată
de mâinile înţelepte ale lui Dumnezeu Tatăl şi pusă la temelia construcţiei dumnezeieşti,
care este Biserica, vrem să ne lăsăm modelaţi după chipul său pentru ca sărbătoarea
Naşterii sale să aducă în noi viaţa sa dumnezeiască. "O, împărat al neamurilor, cel
dorit de toate popoarele, piatra din capul unghiului care uneşte popoarele, vino şi
mântuieşte omul pe care l-ai plămădit din ţărână!"
"O, Rex Gentium, et desideratus
earum, lapisque angularis, qui facis utraque unum: veni, et salva hominem, quem de
limo formasti".