Bazele creştine ale educaţiei la dialogul intercultural în şcolile catolice: document al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică

RV 19 dec 2013. „Un copil, un dascăl, o carte şi un creion pot transforma lumea”. La prezentarea unui important document, joi, la Roma, cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, a început cu aceste cuvinte spuse în faţa adunării Naţiunilor Unite de Malala Yousafzai, tânăra pakistaneză rănită de integriştii islamici pentru că apăra dreptul la educaţie.

Documentul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică prezentat joi la Roma porneşte de la o constatare obiectivă: prezenţa simultană, în şcolile catolice, a diferite culturi care, chiar şi în mijlocul unor probleme inevitabile, pot oferi o contribuţie esenţială la formarea unei lumi mai bune şi senine. Documentul are ca titlu „Educaţia la dialogul intercultural în şcoala catolică. A trăi împreună pentru o civilizaţie a iubirii” şi a fost prezentat presei de cardinalul Zenon Grocholewski şi arhiepiscopul Angelo Vincenzo Zani, prefectul, respectiv, secretarul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică.

Noul document al Congregaţiei a început să fie pregătit în 2008 şi este rodul unei munci în comun care s-a desfăşurat în mai multe etape cu dorinţa de a încuraja şi inspira practica dialogului pornind de la baze teologice şi filosofice solide.

Textul oficial despre dialog şi şcoala catolică prezintă o amplă reflecţie teoretică, la care şi-au adus o contribuţie semnificativă acele instituţii educative catolice care se află deja într-o realitate interculturală, precum şcolile din Africa, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Perú sau Orientul Mijlociu. Mons. Vincenzo Zani:
● „Fiecare din aceste experienţe lasă de înţeles în mod concret că diversitatea de religii, limbi şi tradiţii poate fi abordată cu atenţie şi respect, astfel încât să devină o autentică îmbogăţire culturală pentru fiecare grup şi persoană, pentru a construi punţi de înţelegere şi de pace şi un destin întemeiat pe iubire şi fraternitate, ca ideal de realizat”.

Dialogul, atitudine prin care – în optica Papei Francisc - Biserica trebuie să înfrunte orice situaţie, este cuvântul cheie al documentului. Obiectivul final al acestuia este indicat încă din subtitlu: pentru a construi împreună civilizaţia iubirii. Subliniază card. Zenon Grocholewski:
● „Civilizaţia iubirii, pentru creştini nu este o solidaritate generică, aceasta exprimă caritatea lui Cristos. Aceasta este slujirea pentru care, după cum afirmă Papa Francisc, «şcolile catolice, care caută mereu să armonizeze îndatorirea educativă şi vestirea explicită a Evangheliei, constituie o contribuţie foarte importantă la evanghelizarea culturii, chiar şi în ţările şi oraşele în care o situaţie potrivnică ne stimulează să recurgem la creativitate pentru a găsi parcursuri adecvate»”.

Cardinalul prefect a creionat un cadru cu lumini şi umbre despre şcoala catolică la nivel universal, afirmând că aceasta a cunoscut între 2008 şi 2011 o creştere de şase mii de unităţi şi trei milioane de studenţi, dar nu în America şi nici în Europa. În acelaşi timp, şcolile catolice s-au angajat şi pe fronturile calde ale educaţiei, precum abandonul şcolar, care cuprinde nu mai puţin de 70 de milioane de copii în lumea întreagă.

Alături de interesul tot mai mare de care comunitatea internaţională dă dovadă în privinţa rolului educaţie pentru viitorul omenirii, a mai spus cardinalul Grocholewski, nu se poate trece cu vederea peste factorii de îngrijorare care pun educaţia în pericol. În această privinţă, solicitat de întrebările jurnaliştilor, cardinalul a menţionat ideologia de gen care a fost introdusă în programele şcolare din mai multe ţări, ideologie pe care cardinalul o consideră ca pe o impunere şi o idee distrugătoare. „Când o şcoala catolică se lasă influenţată de aceste curente – a afirmat – nu-şi dă seama de misiunea ei”. Din nou card. Grocholewski:
● „Astăzi vedem tocmai această tendinţă: instituţiile noastre, care îşi consolidează propria identitate, cunosc o creştere numerică a studenţilor şi a prestigiului. În schimb, cele care-şi pierd identitatea – şi, probabil, unele o pierdem – nu mai sunt, practic, atractive”.

În această privinţă, documentul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică poate fi un folositor instrument de lucru, al cărui conţinut a fost prezentat la conferinţa de presă de Italo Fiorin, profesor de pedagogie şi didactică la Universitatea LUMSA din Roma. Cinci capitole pentru tot atâtea teme: analiza contextului multicultural în care trăim, cu riscul masificării şi al uniformizării; identificarea carenţelor de abordare a multiculturalismului, precum relativismul şi asimilaţionismul; prezentarea bazelor teologice, sub un profil antropologic şi pedagogic, pe care se pot construi relaţiile interculturale; mai departe, rolul educaţiei catolice din perspectiva dialogului intercultural; în fine, trăsăturile Curriculum-ui (CV), formarea profesorilor şi relaţia lor cu realităţile culturii în care-şi împlinesc vocaţia educativă.

Documentul se prezintă astfel cu un conţinut de interes global, după cum afirmă prof. Fiorin:
● „Documentul acordă multă atenţie, chiar una specifică, aspectelor care ţin de organizarea şcolii: o şcoală imaginată ca o comunitate educativă şi profesională, o şcoală deschisă teritoriului şi care prevede participarea familiei, o şcoală care să ajute nu doar la cunoaşterea lucrurilor care se întâmplă dar şi la luarea unei poziţii, o şcoală în care viaţa şi cunoaşterea să meargă mână în mână. De la şcoală se aşteaptă mult – încheie documentul – dar şcoala nu trebuie lăsată singură, pentru că şcoala este şi o responsabilitate pentru comunitatea pe care o slujeşte”.

(rv - A. Dancă)