Papa Francisc împlineşte 77 de ani. Pr. Ortiz: Papa ne dăruieşte paternitatea sa

(RV 17 dec 2013) Cu bucurie şi recunoştinţă către Domnul, Biserica îl serbează pe 17 decembrie pe Papa Francisc care împlineşte 77 de ani: Întru mulţi ani, Sfinte Părinte!


Responsabilul programului în limba spaniolă la Radio Vatican, preotul iezuit argentinian Guillermo Ortiz, care îl cunoaşte pe Papa Francisc de aproape 40 de ani, a vorbit la microfonul Radioului nostru despre momentele petrecute alături de Sfântul Părinte:

• „Cu siguranţă ziua aniversării este o zi în care sărbătoritul se află în centrul atenţiei, însă un principiu spiritual al Papei Bergoglio este tocmai acela de a nu se afla niciodată în centrul atenţiei! Cred că această aniversare este o oportunitate pentru a revedea atitudinea sa spirituală, deoarece este şi un principiu pastoral: nu este doar dorinţa de a nu ieşi în evidenţă… Papa Francisc nu doreşte să se afle în centrul numeroaselor lucruri pe care le-a abordat într-o manieră discretă, precum marile proiecte pastorale. Acum aceste lucruri sunt cunoscute deoarece au vorbit alţii despre ele, deoarece de la el nu s-a ştiut niciodată nimic”.

La întâlnirea copiilor de la Dispensarul Sf. Marta, care a avut loc sâmbăta trecută, am văzut un Papă cu adevărat fericit, asemenea unui copil. Chipul Papei Francisc radiază în jurul copiilor, chiar dacă aceştia sunt neastâmpăraţi…

• „Bineînțeles! Îmi amintesc diferite întâmplări, mai ales cele din experienţa mea directă cu el, ca şi preot paroh. Papa Francisc a fost provincialul meu când am cerut să intru în Ordinul Iezuiţilor şi imediat după a devenit formator. La Colegiul Sf. Maxim, care avea 10 hectare de teren, a deschis porţile înspre cartiere: alături de el, ca şi preot paroh, am mers în aceste cartiere să căutăm lumea. Aveam o «misiune»: să-i facem fericiţi pe copii, să-i căutăm pentru catehism şi să vizităm bolnavii din cartier. Fiecare dintre noi avea propriu spaţiu pentru a lucra cu lumea din aceste cartiere de muncitori. Papa Bergoglio nu spunea: „Acest an îl vom dedica Crezului sau Poruncilor”; nu, deoarece acest lucru era deja aranjat, provocarea pastorală principală era «să-i facem fericiţi». De aceea am organizat tabere şcolare cu mulţi copii: zile dedicate cinemaului pentru copii, jocuri speciale… A fost un lucru extraordinar deoarece participau aproximativ 5 mii de copii cărora le erau asigurate masa şi jucăriile; exista chiar şi un teatru. Se făceau lucruri măreţe, iar noi lucram împreună – acest aspect este foarte important – sub conducerea sa ca şi paroh. Îmi amintesc unele scene: în Colegiul Sf. Maxim, care era foarte mare, el mergea în mijlocul tinerilor cu unii dintre noi şi era foarte fericit că-i putea face fericiţi pe copii. Eram studenţi, însă am învăţat nu doar în timpul lecţiilor de filozofie sau de teologie la universitate, ci şi în parohia care era o adevărată şcoală!”

(RV – A. Gisotti - A.C. Hrişman)