„Biserica trebuie să fie smerită şi să slujească din iubire”: a doua predică de Advent, în prezenţa Papei Francisc

RV 13 dec 2013. Umilinţa Sf. Francisc din Assisi a fost în centrul celei de a doua predici de Advent, prezentată vineri dimineaţă în Vatican de părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa, în prezenţa Papei Francisc şi a membrilor Curiei Romane.

Lumea de astăzi, a observat predicatorul, merge pe urmele Sf. Francisc pentru că în el vede realizate acele valori la care orice om speră să ajungă: libertatea, pacea, pacea cu sine şi cu natura, fraternitatea şi bucuria. „Noi, însă” - a spus pr. Cantalamessa în capela „Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic - „vom vorbi despre o calitate a lui Francisc la care lumea nu aspiră nicidecum, sunt foarte puţini cei care aspiră la aceasta, dar care stă, în schimb, la rădăcina tuturor acelor valori pe care le-am numit mai sus: este umilinţa, smerenia”.

În cazul Sf. Francisc din Assisi „ne aflăm în faţa umilinţei esenţiale, a smereniei prin care creatura devine conştientă de sine în faţa lui Dumnezeu”.
● „Câtă vreme persoana se măsoară cu sine însăşi, cu ceilalţi sau cu societatea, nu se cunoaşte cu adevărat niciodată: îi lipseşte măsura exactă. Francisc a avut exact acest fel de smerenie teologică. Spunea: «Ceea ce un om este înaintea lui Dumnezeu, aceea este şi nimic mai mult»”.

A fi umil, a explicat predicatorul, înseamnă „să priveşti la Dumnezeu mai înainte de a privi la tine însuţi”, pentru că Dumnezeu nu practică umilinţa, El este umilinţă pentru că este iubire.

Sf. Francisc a înţeles legătura dintre umilinţa lui Dumnezeu şi întruparea Fiului lui Dumnezeu. Ne dăm seama în acest fel că umilinţa „nu constă atât în a fi mici, pentru că putem fi mici şi fără a fi umili, ci în a ne face mici nu dintr-o constrângere oarecare ci din iubire, pentru a-i înălţa pe ceilalţi”.

Dacă Dumnezeu este umilinţă, a reluat predicatorul, atunci şi Biserica trebuie nu numai să practice smerenia ci să fie ea însăşi umilinţă. Dacă Cristos a slujit, şi Biserica trebuie să slujească, şi să o facă din iubire”. Prin umilinţa lui Cristos, a încheiat pr. Cantalamessa, „se liniştesc ostilităţile, se demontează prejudecăţile şi se deschide calea pentru primirea Evangheliei”.
● „Prea multă vreme eu cred că Biserica, în ansamblul ei, a arătat lumii adevărul lui Cristos, dar nu a arătat îndeajuns şi la fel de clar umilinţa lui Cristos”.

(rv – A. Dancă)