În curând, la cinstea altarelor, doi martiri şi o călugăriţă
RV 09 dec 2013.Trei Fericiţi, o călugăriţă şi doi
martiri, şi zece noi Venerabili, cinci femei şi cinci bărbaţi: numele lor sunt cuprinse
în decretele promulgate luni de Papa Francisc, în cadrul audienţei acordată cardinalului
Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.
Cine
sunt cei care în curând vor fi proclamaţi Fericiţi?
Doi dintre
ei sunt martiri care, în numele lui Cristos, au scris o pagină eroică în prima
jumătate a secolului XX. Este vorba de preotul italian Marius Vergara, din Institutul
Pontifical pentru Misiuni Externe (PIME), şi laicul birman Isidor Ngei Ko Lat, catehet.
Părintele Marius, născut în apropiere de Napoli (Frattamaggiore), a intrat la 19 ani
în Institutul de Misiuni Externe. Cinci ani mai târziu a fost trimis misionar în Birmania
pentru a vesti Evanghelia în districtul Citaciò, cu circa 30 de sate din tribul Sokù.
Tânărul preot să dăruieşte fără cruţare şi în curând îşi atrage simpatia tuturor,
atât prin activitatea de preot cât şi prin calităţile sale de educator, medic, administrator
şi, deseori, chiar de judecător şi arbitru. Când Italia a declarat război Angliei,
în 1940, misionarii din Protectoratul Britanic al Birmaniei sunt etichetaţi drept
fascişti şi trimişi în lagărele de concentrare din India. Detenţia se încheie la finele
anului 1944 şi, slăbit fizic, părintele Marius se întoarce la credincioşii săi din
Birmania, crezând şi temându-se că de acum avea să fie inutil. Dimpotrivă, i se dă
posibilitatea de a întemeia o nouă misiune, care va deveni parohia Shadaw. Eforturile
sale apostolice dau în scurtă vreme roade îmbelşugate, ceea ce provoacă resentimentul
protestanţilor baptişti. În 1948 Birmania devine independentă dar ţara se prăbuşeşte
în drama războiului civil. Trupele de rebeli, de religie baptistă, se pătează de violenţe
şi asupriri de tot felul, împotriva cărora pr. Marius reacţionează în mod curajos.
La 24 mai 1950, însoţit de catehetul său, Isidor, pr. Marius merge la Shadaw pentru
a protesta împotriva unei nedreptăţi suferite. Amândoi au fost arestaţi şi acuzaţi
de spionaj în contul guvernului central. În zorii zilei de 25 mai 1950 preotul şi
catehetul au fost ucişi. Trupurile lor, puse într-un sac de plastic, au fost aruncate
în râul Salween. Nimeni nu le-a mai găsit vreodată.
A treia viitoare Fericită
este călugăriţa italiancă Ioana Franchi. Pentru ea, ajutorarea celor bolnavi nu
se putea face uitându-se la ceas. Nici o boală nu putea fi atât de respingătoare încât
ea să refuze asistenţa celui afectat. Aceste două convingeri, care au devenit regulă
pentru congregaţia de ea înfiinţată, sunt suficiente pentru a înţelege cine este cea
care în curând va fi ridicată la cinstea altarelor în urma unei minuni recunoscută
public de Biserică. Ioana Franchi s-a născut în oraşul italian Como în 1807. La 33
de ani s-a consacrat cu totul lui Dumnezeu, după o perioadă de timp petrecută într-un
internat şi o scurtă experienţă de logodnă. A început să ofere asistenţă celor bolnavi
la domiciliu iar în 1853, împreună cu trei însoţitoare, a fondat un institut de viaţă
consacrată care va deveni Congregaţia Surorilor Infirmiere ale Maicii Îndurerate.
Predilecţia lor se îndreaptă spre bolnavii gravi şi cei aflaţi în agonie, pentru că
de cele mai multe ori erau abandonaţi de oameni dar mai aproape de întâlnirea cu Dumnezeu.
„Trebuie să ne dovedim curajoase şi smerite în acelaşi timp”, scrie surorilor ei,
„răbdătoare şi politicoase în comportament, iubitoare de tăcere şi muncă, bine dispuse
la asistenţa celor bolnavi şi la orice faptă de caritate fără excepţie, mai ales la
cele obositoare şi respingătoare”. Apostolatul lor atinge culmile dăruirii eroice
în momentul în care oraşul Como a fost afectat de epidemia de „variolă neagră”. Ioana
Franchi a fost contagiată grav în timp ce-i îngrijea pe ceilalţi bolnavi. A murit
în zorii zilei de 23 februarie 1872. Avea aproape 65 de ani.
În decretele
promulgate luni de Papa Francisc se recunosc, totodată, virtuţile creştine
trăite în mod eroic de alţi zece slujitori ai lui Dumnezeu, care de acum vor fi cinstiţi
cu titlul de „Venerabil”. Printre aceştia se află preoţi, călugări, călugăriţe
şi credincioşi laici.