Fără Cristos, cuvintele creştine o apucă pe calea nebuniei şi a diviziunii: Papa Francisc

(RV – 5 decembrie 2013) Cine spune vorbe creştine dar este lipsit de Cristos, adică nu le pune în practică, îşi face rău sieşi şi altora, pentru că este dominat de orgoliu şi provoacă diviziune, chiar şi în Biserică. Acesta este, în esenţă, mesajul Papei Francisc de la omilia Sfintei Liturghii celebrate joi dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.


Segio Centofanti de la redacţia centrală introduce, prin câteva reflecţii, trei fragmente din omilia Sfântului Părinte:


A asculta şi a pune în practică cuvântul Domnului este precum construirea casei pe stâncă. Papa Francisc a explicat parabola evanghelică propusă de liturghia zilei, amintind că Isus îi dojeneşte pe farisei, spunându-le că nu foloseşte să ştii poruncile dacă nu sunt puse în practică. Mai mult, Papa atrage atenţia spunând că a şti poruncile fără a le aplica „ne duc în eroare, făcându-ne să credem că ne-am construit o casă frumoasă”, care este însă lipsită de temelie, nefiind o casă construită pe stâncă:

Papa Francisc: „Imaginea stâncii se referă la Domnul. În prima lectură, profetul Isaia spune: 'Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veşnică. Stânca este Isus Cristos! Stânca este Domnul! Dacă este înrădăcinat în Isus Cristos, Cuvântul este puternic, este dătător de viaţă, poate merge mai departe, reuşind chiar să tolereze atacurile.
Însă, cuvântul creştin care nu-şi are rădăcini vitale în Isus Cristos este un cuvânt creştin lipsit de Cristos. Şi, fără Cristos, cuvintele creştine înşeală, fac rău. O dată, vorbind despre erezie, un scriitor englez spunea că o erezie este un adevăr, un cuvânt de adevăr care a înnebunit. Tot astfel, când cuvintele creştine sunt fără Cristos o apucă pe calea nebuniei”.

Acest tip de nebunie – a explicat Pontiful – ne face să devenim vanitoşi:

Papa Francisc: „Un cuvânt creştin fără Cristos duce la trufie, la siguranţa de sine, la orgoliu, la putere de dragul puterii. Dar pe aceştia Domnul îi doboară, lucru întâmplat cu constanţă de-a lungul istoriei Mântuirii, după cum spune Ana, mama lui Samuel; sau aşa cum spune Fecioara Maria în imnul Magnificat: Domnul doboară trufia, orgoliul acelor persoane care se cred stânci, persoane care urmează un cuvânt lipsit de Isus Cristos; cuvânt ce poate fi chiar creştin dar care este fără Isus Cristos, fără legătură cu El, fără a-l sluji, fără a-i înălţa rugăciuni, fără a-l sluji şi fără a-l iubi de Domnul. Acesta este înţelesul cuvintelor spuse de Domnul când ne îndeamnă să ne construim casa pe stâncă”.

Ne va face bine un examen de conştiinţă – a spus Papa – pentru a înţelege „cum sunt cuvintele noastre”, dacă sunt cuvinte „ce cred că sunt puternice” şi aducătoare de mântuire, sau dacă sunt cuvinte rostite cu Isus:


Papa Francisc: „Mă refer la cuvintele creştine, căci – dacă sunt fără Cristos – ajung să ne dividă, duc la fragmentări în Biserică. Să-i cerem Domnului harul de a ne ajuta, dăruindu-ne spiritul de smerenie graţie căruia să rostim mereu cuvinte creştine în Isus Cristos, nu fără de El.
Cu spiritul de umilinţă caracteristic discipolilor mântuiţi de Domnul să mergem mai departe nu cu acele cuvinte care – pentru a se crede puternice – sfârşesc în nebunia trufiei şi a orgoliului. Fie ca Domnul să ne dăruiască harul smereniei, harul de a spune cuvinte în care să fie prezent Isus Cristos şi care să fie fondate pe El”.


R.V./A. Mărtinaş