Dialogul interreligios condiţie necesară a păcii: experienţa focolarină în lume, istorisită la Radio Vatican

(RV – 4 decembrie 2013) „Dialogul interreligios”, ce trebuie urmat păstrând „o identitate clară şi voioasă” este „o condiţie necesară a păcii”: scrie Papa Francisc în Exortaţia „Evangelii Gaudium”.

În document, Pontiful sugerează în special importanţa raportului cu credincioşii islamici îndemnând ca, în faţa episoadelor „de fundamentalism violent” să „se evite generalizările oribile, căci adevăratul Islam şi o justă interpretare a Coranului se opun oricărei forme de violenţă”. Printre comunităţile eclesiale care cultivă de multă vreme dialogul cu persoane şi comunităţi musulmane din diferite părţi ale lumii se numără şi „Opera Mariei”, cunoscută şi cu numele de Mişcarea Focolarelor.

Dar despre ce fel de dialog este vorba? Colega noastră Adriana Masotti a stat de vorbă cu Roberto Catalano, responsabilul Centrului pentru Dialog interreligios din cadrul Mişcării Focolarelor, invitat recent la o reuniune a redacţiilor de la Radio Vatican.

R. Catalano: „Mişcarea este implicată în acest tip de dialog, obiectivul său principal fiind acela de a construi o lume mai unită şi de a crede în posibilitatea existenţei familiei universale. În ceea ce priveşte dialogul interreligios, acesta este – cum este şi normal – mult mai profund cu religiile principale, în special cu ebraismul, islamul, budismul şi hinduismul. Este important de subliniat că experienţa din care ia naştere acest dialog este una vitală (n.n. care se referă la viaţa de zi cu zi). Se trece apoi de la un dialog de colaborare bazat pe diverse activităţi comune la un dialog bazat pe reflecţie academică şi teologică”.

În contextul dialogului cu alte religii, cel cu islamul pare a fi cel mai dificil de întreprins. Care sunt experienţele de dialog cu musulmanii avute de Mişcarea Focolarelor?

R. Catalano: „Există multe iniţiative. De exemplu, în Algeria, Mişcarea Focolarelor este compusă în majoritate din persoane de credinţă şi tradiţie islamică care trăiesc – ca şi musulmani – ideea fraternităţii universale, încercând să o transmită şi altor musulmani. În Statele Unite, avem de asemenea un dialog cu musulmanii afro-americani, discipoli ai imamului Mohammed, cu care se organizează întâlniri de două ori pe ani, în diverse părţi ale ţării, reuniuni ce permit musulmanilor şi creştinilor să-şi istorisească trăirea religioasă în contextul cotidianităţii.


O altă experienţă de dialog este cea pedagogică din regiunea balcanică, unde au fost deschise grădiniţe interreligioase şi interetnice în care se încearcă construirea unui viitor al acestor naţiuni prin formarea copiilor potrivit identităţii lor dar, în acelaşi timp, cu deschidere faţă de interacţiune şi integrare.
În Europa, o altă experienţă de dialog cu islamul se realizează cu imigranţii musulmani, prin cultivarea unei culturi a acceptării, care nu exclude pe nimeni, după cum continuă să repete Papa Francisc. În acest sens, avem o serie de proiecte concrete, nu doar în Italia, dar şi în Austria, Elveţia, Franţa, Spania şi alte ţări”.

R.V./A. Mărtinaş