Clipa aparţine omului, timpul este al lui Dumnezeu care îl luminează prin darul speranţei

RV 26 nov 2013. Omul poate să creadă că este stăpânul clipei, dar numai Cristos este stăpânul timpului: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marţi dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Papa a subliniat că rugăciunea este mijlocul prin care creştinul creşte în capacitatea de a discerne fiecare clipă a vieţii şi în speranţa care vine de la Isus, speranţă care deschide orizontul spre sfârşitul timpului.

Referindu-se la evanghelia zilei din ritul roman sau latin, în care Isus explică ce va trebui să se întâmple înainte de sfârşitul omenirii (Luca 21,5-11), Papa a remarcat că Isus doreşte să asigure că nici drama cea mai grea nu trebuie să-i ducă la disperare pe cei care cred în Dumnezeu. Pe această cale către sfârşitul vieţii noastre, a observat Pontiful, unii trăiesc pe moment, ancoraţi în scurgerea clipei, iar alţii trăiesc în timp:
● „Creştinul este un bărbat sau o femeie care ştie să trăiască în moment şi ştie să trăiască în timp. Momentul este cel pe care noi acum îl avem în mână. Dar acesta nu este timpul, momentul trece. Poate că noi ne putem simţi stăpânii clipei, dar amăgirea este să ne credem stăpânii timpului. Timpul nu este al nostru, timpul este al lui Dumnezeu! Momentul, clipa se află în mâinile noastre, în libertatea noastră prin care îl prindem. Mai mult: noi putem deveni stăpânii momentului, pe când timpul are un singur stăpân, un singur domn, pe Isus Cristos!”

Virtutea de a privi timpul care se află în stăpânirea lui Cristos, a reluat Pontiful, nu vine de la noi, această virtute trebuie să ne fie dăruită şi are un nume: este speranţa. Avem nevoie „de rugăciune şi discernământ pentru moment, şi avem nevoie de speranţă pentru timp”.

„Creştinul ştie să-l aştepte pe Domnul în orice moment, dar speră în Domnul la sfârşitul timpurilor. Bărbaţi şi femei ai momentului dar şi ai timpului, de rugăciune şi discernământ, dar şi de speranţă. Domnul să ne dăruiască harul de a umbla cu înţelepciune, care este un dar al său, înţelepciunea care în moment ne face să ne rugăm şi să discernem, iar în timp, care este mesagerul lui Dumnezeu, ne face să trăim cu speranţă”.

(rv – A. Dancă)