Papa Francisc: creştinii trebuie să ducă iubirea şi speranţa numeroşilor săraci
în credinţă
(RV 25 nov 2013 ) Credinţa este punctul central al experienţei creştinului
care este chemat să o mărturisească oricui nu a primit acest har şi
care are nevoie de speranţă, le-a spus Papa Francisc celor 300 de voluntari care au
ajutat la buna desfăşurare a evenimentelor din cadrul Anului Credinţei, şi pe care
i-a primit în audienţă luni dimineaţă. Mai ales în suferinţă, a spus Papa, creştinul
îşi mărturiseşte credinţa „lăsându-se luat în braţe de Dumnezeu”.
Într-o
epocă în care cuvântul „sărac” evocă scenarii de criză şi lipsuri materiale, Papa
Francisc, a vorbit voluntarilor despre sărăcia sărăciilor, care este lipsa credinţei.
Sfântul Părinte le-a mulţumit tuturor pentru efortul depus în organizarea evenimentelor
din cadrul Anului Credinţei şi i-a asigurat că deschiderea lor faţă de ceilalţi, mai
ales în faţa celor săraci în credinţă, a fost foarte importantă:
• „Acest
lucru este important, aş spune esenţial! Mai ales deschiderea faţă de cei care sunt
cei mai săraci în credinţă şi speranţă în viaţa lor. Vorbim mult despre sărăcie, dar
nu ne gândim mereu la săracii în credinţă: sunt mulţi… Sunt multe persoane care au
nevoie de un gest uman, de un zâmbet, de o vorbă adevărată, de o mărturie prin care
să se ajungă la Isus Cristos. Să nu lipsească nimănui acest semn de iubire şi afecţiune
care se naşte din credinţă!”
Vorbind despre numeroasele evenimente care
au avut loc la Roma şi în întreaga lume cu ocazia Anului Credinţei, Papa Francisc
a spus că fiecare creştin este un martor al credinţei în Cristos şi este capabil să
ia parte la suflul noii evanghelizări. „Astăzi, mai mult ca niciodată”, a spus Sfântul
Părinte, „este nevoie de comunităţi creştine care să se implice într-un apostolat
curajos care să ajungă la oameni în ambientul lor, chiar şi în cele mai dificile”
pentru a-l mărturisi pe Isus:
• „Ea este izvorul inepuizabil al întregii
noastre activităţi, în familie, la locul de muncă, în parohie, alături de prieteni,
în diferitele ambiente sociale. Această credinţă fermă, autentică, se vede mai ales
în momentele dificile şi de încercare când creştinul se lasă luat în braţe de Dumnezeu
şi pe care-l îmbrăţişează cu siguranţa că se încredinţează unei iubiri puternice precum
stâncaindestructibilă. Tocmai în situaţiile de suferinţă, dacă ne abandonăm
lui Dumnezeu cu smerenie, putem să dăm o bună mărturie”.