Papa Francisc: creştinii trebuie să ducă iubirea şi speranţa numeroşilor săraci în credinţă

(RV 25 nov 2013 ) Credinţa este punctul central al experienţei creştinului care este chemat să o mărturisească oricui nu a primit acest har şi care are nevoie de speranţă, le-a spus Papa Francisc celor 300 de voluntari care au ajutat la buna desfăşurare a evenimentelor din cadrul Anului Credinţei, şi pe care i-a primit în audienţă luni dimineaţă. Mai ales în suferinţă, a spus Papa, creştinul îşi mărturiseşte credinţa „lăsându-se luat în braţe de Dumnezeu”.


Într-o epocă în care cuvântul „sărac” evocă scenarii de criză şi lipsuri materiale, Papa Francisc, a vorbit voluntarilor despre sărăcia sărăciilor, care este lipsa credinţei. Sfântul Părinte le-a mulţumit tuturor pentru efortul depus în organizarea evenimentelor din cadrul Anului Credinţei şi i-a asigurat că deschiderea lor faţă de ceilalţi, mai ales în faţa celor săraci în credinţă, a fost foarte importantă:

• „Acest lucru este important, aş spune esenţial! Mai ales deschiderea faţă de cei care sunt cei mai săraci în credinţă şi speranţă în viaţa lor. Vorbim mult despre sărăcie, dar nu ne gândim mereu la săracii în credinţă: sunt mulţi… Sunt multe persoane care au nevoie de un gest uman, de un zâmbet, de o vorbă adevărată, de o mărturie prin care să se ajungă la Isus Cristos. Să nu lipsească nimănui acest semn de iubire şi afecţiune care se naşte din credinţă!”

Vorbind despre numeroasele evenimente care au avut loc la Roma şi în întreaga lume cu ocazia Anului Credinţei, Papa Francisc a spus că fiecare creştin este un martor al credinţei în Cristos şi este capabil să ia parte la suflul noii evanghelizări. „Astăzi, mai mult ca niciodată”, a spus Sfântul Părinte, „este nevoie de comunităţi creştine care să se implice într-un apostolat curajos care să ajungă la oameni în ambientul lor, chiar şi în cele mai dificile” pentru a-l mărturisi pe Isus:

• „Ea este izvorul inepuizabil al întregii noastre activităţi, în familie, la locul de muncă, în parohie, alături de prieteni, în diferitele ambiente sociale. Această credinţă fermă, autentică, se vede mai ales în momentele dificile şi de încercare când creştinul se lasă luat în braţe de Dumnezeu şi pe care-l îmbrăţişează cu siguranţa că se încredinţează unei iubiri puternice precum stânca indestructibilă. Tocmai în situaţiile de suferinţă, dacă ne abandonăm lui Dumnezeu cu smerenie, putem să dăm o bună mărturie”.


(RV – A. De Carolis - A.C. Hrişman)