Gratitudinea Papei faţă de organizatorii evenimentelor din Anul Credinţei

RV 24 nov 2013. „Nu vreau să termin fără un gând de mulţumire faţă de cei care au muncit pentru buna desfăşurare a Anul Credinţei. Îi mulţumesc din inimă mons. Rino Fisichella, care a călăuzit acest parcurs, lui şi tuturor colaboratorilor săi le mulţumesc mult!”: cu aceste cuvinte, de la rugăciunea „Angelus”, Sfântul Părinte Papa Francisc a ţinut să-şi exprime gratitudinea sa faţă de responsabilii Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, departamentul Curiei Romane care mai mult decât celelalte s-a ocupat cu organizarea evenimentelor din Anul Credinţei.

Pentru un scurt bilanţ al Anului Credinţei, Radio Vatican l-a contactat pe mons. Rino Fisichella:
● „Aş spune că a fost mai întâi de toate o experienţă de har pe care am primit-o. Credinţa este, de fapt, Dumnezeu însuşi care vine în întâmpinarea noastră şi cere de la noi un răspuns. Cred că acest An a arătat că a fost un mare răspuns pozitiv, plin de entuziasm şi încărcat în semnificaţii. De obicei, suntem obişnuiţi să subliniem aspectele mai negative, aspectele crizei. Nu vreau să spun că nu există o criză a credinţei, există şi chiar e adâncă. Cu toate acestea, Anul Credinţei ne-a făcut să înţelegem şi a făcut să se vadă că alături de această criză există şi foarte mult entuziasm, o mare dorinţă de a reîncepe calea pe care Domnul o încredinţează pentru noi”.

Care imagine este mai reprezentativă din acest An al Credinţei şi peste care mass-media a trecut cu vederea?
● „Îmi rămân în memorie foarte multe imagini care mă impresionează cu adevărat. Imaginea pe care personal o port în inimă este aceea în care, vreme de un ceas, în sărbătoarea «Corpus Domini», pe toate continentele, în toate locurile, Cristos a fost cu adevărat inima lumii întregi, când toată lumea s-a sincronizat cu ora Romei, de la 17 la 18, pentru Adoraţia Euharistică. Euharistia, pentru noi creştinii, este fundamentul credinţei, este inima evanghelizării, reprezintă – pentru a spune astfel - cea dintâi şi cea din urmă provocare, pentru că porneşte de aici şi se întoarce din nou aici pentru a vesti că l-am întâlnit pe Isus Cristos. Aici, în Euharistie, îl avem înaintea noastră, aici, credinţa înseamnă să-ţi fixezi privirea asupra Chipului său, cu toate că este ascuns sub speciile euharistice; aici, noi am descoperit că indiferent unde ne aflăm în lume, oricât de mare ar fi distanţa în timp şi spaţiu dintre noi, a existat cu adevărat un moment în care eram cu toţii una: Cristos ne ţinea uniţi, pentru că adoraţia, contemplaţia Chipului său ne-a unit pe toţi!”

Aici, serviciul audio:

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)