Papa Francisc: Preacurata, icoana cea mai expresivă a speranţei creştine

(RV – 22 noiembrie 2013) Sfânta Fecioară Maria este Maica speranţei care ne învaţă să privim cu speranţă la ziua de mâine şi să nu ne oprim la „azi”: acesta este mesajul încredinţat de Papa Francisc, joi după-amiază, călugăriţelor benedictine camaldoleze.

Pontiful a vizitat mănăstirea „Sfântul Anton Abate”, de pe colina romană Aventino, pe 21 noiembrie, în Ziua dedicată comunităţilor de clauzură, Pontiful fiind întâmpinat de maica superioară, călugăriţa Michela Porcellato. După celebrarea Vesperelor, Papa a avut un colocviu privat cu călugăriţele.

Ne oferă mai multe amănunte colega noastră Francesca Sabatinelli, care a participat la momentul de rugăciune de la Mănăstirea „Sfântul Anton Abate”
Preacurata este icoana cea mai expresivă a speranţei creştine. Papa Francisc s-a adresat călugăriţelor camaldoleze împreună cu care a participat la rugăciunea de laudă către Cea care l-a cunoscut şi iubit pe Isus ca nicio altă creatură şi cu care a stabilit un raport de rudenie încă înainte de a-l fi născut:

Papa Francisc: „Devine discipola şi mama Fiului său în momentul în care acceptă cuvintele Îngerului şi spune: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1, 38). Acest „fie” nu înseamnă doar acceptare dar şi deschidere încrezătoare către viitor şi speranţă! Acest „fie” înseamnă speranţă!

Fecioara Maria este maica speranţei. Papa le-a amintit călugăriţelor şi maicii superioare „Da”-urile Preacuratei, începând cu cel de la Bunavestire, răspunsuri care fac din Maica Domnului „icoana cea mai expresivă a speranţei creştine”.

Papa Francisc: “Maria, nu ştia cum ar fi putut deveni mamă, dar s-a încredinţat total misterului care se împlinea şi a devenit femeia aşteptării şi a speranţei”.
Sfântul Părinte a meditat la prezenţa Fecioarei Maria la Betleem pentru naşterea lui Isus; apoi la Ierusalim, pentru prezentarea la Templu şi a explicat cum, misiunea şi identitatea Fiului său, devenit Maestru şi Mesia, depăşesc condiţia sa de mamă, fiind totodată în măsură să genereze preocupare, precum cuvintele lui Simeon şi profeţia sa de durere. „Şi totuşi” – spune Papa – „în faţa tuturor acestor dificultăţi şi surprize ale planului lui Dumnezeu, speranţa Maicii Domnului nu se clatină nici un moment”:

Papa Francisc: „Acest fapt ne învaţă că speranţa se hrăneşte din ascultare, din contemplaţie, din răbdarea pentru ca timpii Domnului să se împlinească”.

Şi, în momentul în care Maica Domnului devine femeie a durerii, la picioarele crucii, speranţa sa nu cedează, ci o sprijină în “vigilantă aşteptare a unui mister, mai mare decât durerea care stă să se împlinească”:

Papa Francisc: „Totul pare să se sfârşească şi orice speranţă să se stingă. Şi ea, în acel moment ar fi putut să spună, amintindu-şi promisiunile Buneivestiri: 'Nu-i nimic adevărat. Am fost înşelată!' Dar nu face acest lucru”.

Maica Domnului a crezut, credinţa sa făcând-o să aştepte cu speranţă viitorul de la Domnul, ceea ce de multe ori omul zilelor noastre nu reuşeşte să facă:

Papa Francisc: „De multe ori mă gândesc: 'Ştim să aşteptăm ziua de mâine a Domnului, sau vrem azi, azi, azi?” Ziua de mâine a Domnului este pentru Maica Domnului răsăritul acelei zile, a primei zile a săptămânii. Ne va face bine să reflectăm, în contemplaţie, la îmbrăţişarea fiului cu mama sa”.


r.v./a.m.