2013-11-16 16:00:17

„Rugăciunea omului este slăbiciunea lui Dumnezeu”


RV 16 nov 2013. La Sf. Liturghie celebrată sâmbătă dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican, Papa Francisc a vorbit despre aşa numita „slăbiciune a lui Dumnezeu”, care nu este altceva decât iubirea sa faţă de oameni. În special, a subliniat Pontiful, „Dumnezeu are o slăbiciune faţă de rugăciunea omului”.

Au luat parte la Sf. Liturghie, sâmbătă dimineaţă, şi canonicii care formează Capitolul Bazilicii Sf. Petru, iar printre concelebranţi se afla şi cardinalul Angelo Comastri, vicarul general al Papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului.

În centrul predicii Sfântului Părinte, Evanghelia zilei din ritul roman sau latin în care Isus îndeamnă la rugăciune fără încetare cu ajutorul parabolei despre văduva care cere cu insistenţă unui judecător nedrept să i se facă dreptate (Lc 18,1-8).

“Dumnezeu – a spus Papa - va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el”, după cum s-a întâmplat în viaţa poporului ales când a fost condus de Moise să iasă din Egipt:
„Când îl cheamă pe Moise, Domnul îi spune: «Am auzit plânsul, lamentaţiunile poporului meu». Domnul ascultă. Iar în prima Lectură a zilei (din cartea Înţelepciunii – n.r.) am auzit ceea ce a făcut Domnul, ce a făcut cuvântul său atotputernic care s-a năpustit din înaltul cerului «ca un războinic necruţător» (Înţ 18,15). Când vine în apărarea poporului său, Domnul este ca un războinic necruţător şi îl eliberează pe poporul său. El mântuieşte, le reînnoieşte pe toate: «Întreaga creaţie a fost plămădită din nou, conform cu hotărârile tale, ca mai înainte. S-a arătat un drum fără piedici prin Marea Roşie… pe acolo a trecut întregul popor, ocrotit de mâna ta, şi a văzut cu uimire lucruri minunate (cfr. Înţ 19,6-8)”.

Domnul a ascultat rugăciunea poporului său – a continuat Sf. Părinte la predică – pentru că a simţit în inima sa suferinţa aleşilor săi şi i-a eliberat în mod minunat:
„Aceasta este puterea lui Dumnezeu. Şi care este puterea oamenilor, care este puterea omului? Aceea de care dă dovadă văduva: să bată la inima lui Dumnezeu, să bată, să ceară, să se plângă de multele necazuri, de multele suferinţe şi să ceară de la Domnul să fie eliberată de aceste suferinţe, de aceste păcate, de aceste probleme. Puterea omului este rugăciunea, iar rugăciunea omului smerit este slăbiciunea lui Dumnezeu. Domnul are numai această slăbiciune: slăbiciunea pe care o simte în faţa rugăciunii poporului său”.

Cea mai înaltă formă de arătare a puterii lui Dumnezeu, a mântuirii lui Dumnezeu – a continuat Sfântul Părinte – este „întruparea Cuvântului lui Dumnezeu”.

Adresându-se canonicilor bazilicii Sfântul Petru Papa a subliniat că munca lor constă întocmai „în a bate la inima lui Dumnezeu”, „să se roage, să-l roage pe Domnul pentru poporul lui Dumnezeu”. Rugăciunea lor se înalţă în bazilica Sfântul Petru, bazilica cea mai aproape de Papa. Pontiful a remarcat că aici ajung toate rugăciunile lumii: ei sunt chemaţi, de aceea, să preia rugăciunile şi să le prezinte Domnului, îndeplinind astfel „o slujire universală, slujirea Bisericii”.

„Vă mulţumesc pentru această muncă. Să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu are o putere când vrea ca toate să se schimbe. «Totul a fost plămădit din nou», spune Scriptura (Înţ 19,6). El are capacitatea de a plămădi totul din nou, dar are şi o slăbiciune: rugăciunea noastră, rugăciunea voastră în apropierea Papei, în bazilica Sfântul Petru. Vă mulţumesc pentru această slujire! Continuaţi pe această cale pentru binele Bisericii!”.

(rv – S. Centofanti - A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.