Anul Credinţei: interviuri despre conferinţele organizate de Ambasada României pe
lângă Sf. Scaun
RV 15 nov 2013.„Conciliul Vatican II este cel mai
mare eveniment religios din secolul XX”: a spus directorul cotidianului «L’Osservatore
Romano», prof. Giovanni Maria Vian, la conferinţa prezentată joi seară la Colegiul
Pio Romeno din Roma pe tema „Anul Credinţei, de la Paul al VI-lea
la Papa Francisc”. Reflecţia prof. Vian, amplă şi documentată, a încheiat
o serie de patru conferinţe despre Anul Credinţei şi Conciliul Vatican II organizate
pe parcursul acestui an de Ambasada României pe lângă Sf. Scaun împreună cu Colegiul
Pontifical Pio Romeno sub înaltul patronaj al Congregaţiei pentru Bisericile
Orientale (foto: pioromeno.com).
A luat mai întâi cuvântul gazda manifestării,
rectorul Colegiului Pio Romeno, pr. Gabriel Buboi, care ulterior a împărtăşit ascultătorilor
noştri o cheie de lectură a evenimentului: Pr. Gabriel Buboi: ●
„Anul Credinţei”,
a spus directorul ziarului «L’Osservatore Romano», „trasează în mod ideal o punte
de legătură între mai multe pontificate”, începând cu cel al Papei Ioan al XXIII-lea
şi încheind cu Papa Francisc. Cu toate acestea iniţiativa Papei Benedict al XVI-lea
da a proclama un „An al Credinţei” este strâns legată de împlinirea a 50 de ani de
la începerea Conciliului Vatican al II-lea, care rămâne fără îndoială „cel mai mare
eveniment religios din secolul XX”. Fără Conciliul Vatican II, după cum observa Papa
Benedict, creştinismul însuşi ar întâmpina astăzi mult mai multe greutăţi iar Biserica,
spunea cu decenii în urmă Paul al VI-lea, ar trece prin dificultăţi mai mari.
Menţionând
exhortaţia apostolică „Petrum et Paulum Apostolos”, prin care Papa Paul al VI-lea
proclama un An al Credinţei pentru perioada 29 iunie 1967 – 29 iunie 1968, prof. Vian
a subliniat finalitatea acestei iniţiative: pentru a vorbi mai mult despre credinţă
şi pentru a întări credinţa şi mărturia creştină în noul anotimp de dialog al Bisericii
cu sensibilitatea generaţiilor contemporane.
La rândul său, Benedict al XVI-lea,
la 50 de ani de la Conciliul Vatican II, a proclamat Anul Credinţei pentru perioada
11 octombrie 2012 – 24 noiembrie 2013 printr-o scrisoare apostolică «motu proprio»
al cărei titlu – a remarcat prof. Vian – arată deja finalitatea iniţiativei din timpurile
noastre: „Porta Fidei”, poarta sau uşa credinţei. Imaginea uşii sau a porţii sugerează
de la sine îndemnul unei treceri dintr-un timp în altul, de la o stare la alta, de
la o condiţie la alta. De aceea, a încheiat directorul cotidianului Sf. Scaun, Anul
Credinţei este un adevărat „kairos”, un moment de har, o perioadă de vreme prielnică
pentru a intra prin această poartă şi a se apropia de Cristos, izvorul credinţei.
După conferinţă, urmărită joi seară de un public numeros, atent şi calificat,
Redacţia Română Radio Vatican a cerut prof. Vian să sublinieze câteva trăsături ale
Anului Credinţei, care se va încheia pe 24 noiembrie cu expunerea spre veneraţie a
relicvelor atribuite de tradiţie Sfântului Apostol Petru.
Radio Vatican:
Cum aţi trăit, la conducerea cotidianului «L’Osservatore Romano»,
Anul Credinţei? Giovanni M. Vian: ● „A fost un An al Credinţei extraordinar
şi datorită faptului că am trăit ceva extraordinar, şi anume, o succesiune papală
fără precedent. Pentru prima dată în istorie un Papă, Benedict al XVI-lea, şi-a prezentat
retragerea în pace, tocmai pentru că înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor şi-a dat
seama că şi-a îndeplinit mandatul şi că a venit momentul să cedeze locul unui succesor
al său, unui succesor pe care el nu-l cunoştea, dar căruia i-a făgăduit fidelitate
şi devoţiune. Fidelitatea şi devoţiunea sa au primit răspunsul impresionant al Papei
Francisc. Actualul Episcop al Romei, chiar şi la vizita efectuată astăzi (joi – n.r.)
la Quirinale, a amintit de predecesorul său prin cuvinte care arată ce înseamnă continuitatea
în Biserica lui Cristos: nu identitate între persoane, care sunt foarte diferite între
ele, ci continuitate într-o singură credinţă şi o singură inimă”.
Radio
Vatican: Ce învăţătură lasă Bisericii Anul Credinţei care se apropie de încheiere? Giovanni
M. Vian: ● „Lasă mai întâi de toate un îndemn. Celor care sunt departe de credinţă,
le adresează invitaţia de a se apropia, o invitaţie de a se apropia de această casă,
de această familie, care este Biserica. Celor care, în schimb, sunt deja în această
casă, le lasă invitaţia de a trăi cu demnitate şi în mod conştient darul credinţei,
pe care l-au primit graţie, mai ales, mărturiei apostolilor şi succesorilor lor, graţie
mărturiei dată de cei care i-au renăscut la credinţă. Aceştia pot fi deseori persoane
simple şi modeste. Papa Francisc aminteşte deseori importanţa femeilor, a mamelor
şi a bunicilor. De mai multe ori el a subliniat importanţa transmiterii credinţei
pe linie feminină în situaţii de persecuţie, cum s-a întâmplat în mai multe ţări din
Europa Centrală şi Europa Orientală. Aşadar, aş spune că această mărturie «tradiţională»,
în sensul transmiterii credinţei, trebuie înţeleasă şi trăită”.
Radio Vatican:
Dintre cele trei virtuţi teologale s-ar spune că e uşor să vorbeşti despre
iubire, e uşor să vorbeşti despre speranţă dar nu e la fel de uşor să vorbeşti despre
credinţă. De ce? Giovanni M. Vian: ● „Aveţi dreptate. Credinţa este,
probabil, virtutea teologală cel mai greu de explicat, este «sora mai mare» din cele
trei care trebuie să fie prezentată, dar ea este şi mai importantă pentru că este
deschizătoare de drumuri pentru celelalte două. Trebuie să recunoaştem, pe de altă
parte, că deseori credinţa este trăită şi în mod inconştient. Desigur, creştinii trebuie
să fie foarte riguroşi când îşi fac examinarea conştiinţei, drept care trebuie să
fie la înălţimea darului credinţei pe care l-au primit. Dar trebuie să înţeleagă,
în acelaşi timp, că această nostalgie după Dumnezeu, dorul de Dumnezeu este deja un
început al credinţei. Deşertul societăţii contemporane este deşert şi din cauza faptului
că lipseşte această apă, lipseşte apa credinţei”.
Radio Vatican:
Vă mulţumesc pentru amabilitate şi vă doresc, atât Dumneavoastră cât şi cititorilor
exigenţi ai ziarului pe care îl conduceţi, să treceţi pragul acestei „Porta Fidei”,
pentru o nouă etapă de creştere. Giovanni M. Vian:●
„Vă mulţumesc, şi doresc să transmit un salut tuturor ascultătoarelor şi ascultătorilor
Programului Român Radio Vatican!”
Publicul prezent joi seară
la Colegiul Pio Romeno – preoţi, studenţi şi diplomaţi - a urmărit cu
atenţie şi folos conferinţele, după cum ne mărturiseşte un student teolog din eparhia
greco-catolică de Oradea: Student teolog F. Olivian: ●
Satisfacţie
şi noi speranţe de viitor, au fost exprimate pentru ascultătorii noştri şi de organizatorul
acestei serii de conferinţe despre Anul Credinţei, ambasadorul României pe lângă Sf.
Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban: Ambasadorul B. Tătaru-Cazaban: ●
De adăugat,
în fine că Anul Credinţei a fost deschis de Benedict al XVI-lea în timpul adunării
Sinodului Episcopilor despre noua evanghelizare, pe 11 octombrie 2012, când se marcau
50 de ani de la începerea Conciliului Vatican II şi 20 de ani de la publicarea Catehismului
Bisericii Catolice. Convingerea exprimată de Sfântul Părinte în scrisoarea apostolică
Porta Fidei rămâne o lumină pentru prezent şi viitor: Conciliul este marele har de
care Biserica a beneficiat în secolul al XX-lea şi o busolă sigură pentru a ne orienta
pe drumul secolului XXI.