Viaţa noii Fericite Maria Tereza Bonzel, un dar oferit de bunăvoie celor mai slabi

RV 10 nov 2013. Sărbătoarea deosebită, în această duminică, în dieceza de Paderborn, din Germania, pentru Sf. Liturghie şi ceremonia de beatificare a maicii Maria Tereza Bonzel (1830-1905), slujitoare a celor sărmani şi bolnavi, fondatoare a congregaţiei ”Surorile Sărace Franciscane ale Adoraţiei Perpetue din Olpe”. Ritul sacru a fost prezidat de prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, card. Angelo Amato.

Lumea civilă o cunoştea cu numele de Regina Christine Wilhelmine, dar cei apropiaţi îi spuneau cu afecţiune ”Aline”. La 20 de ani, trecând peste împotrivirea părinţilor, Aline a intrat în al Treilea Ordin Franciscan luându-şi numele de Maria Tereza. Asemenea Sărăcuţului din Assisi, şi Maria Tereza se trăgea dintr-o familie înstărită, dar Domnul o chema la sine prin intermediul celor săraci.

Deşi a simţit de timpuriu chemarea la viaţa consacrată, aceasta nu a ajuns la maturizare decât mai târziu. ”Noua Fericită”, a spus card. Angelo Amato, ”arată cum cuvântul lui Isus a găsit în ea o inimă dispusă să aducă roade eroice de caritate şi sfinţenie”. La 33 de ani episcopul de Paderborn i-a dat voie să înfiinţeze o congregaţie religioasă care să adopte Regula Franciscană. Au luat astfel naştere ”Surorile Sărace Franciscane ale Adoraţiei”, congregaţie pe care Maria Tereza a condus-o ca maică generală până la moarte, în 1905. Prima ”mănăstire” a călugăriţelor a fost o cameră luată în chirie. Mai târziu, graţie curajului şi carismei noii Fericite, s-au alăturat şi alte femei care au început să primească orfanii. Caritatea era aspiraţia şi viaţa noii congregaţii. Din nou card. Amato:
● ”Spiritul de rugăciune era caracteristic Fericitei noastre, după cum era, evident, şi caritatea ei. Spiritualitatea sa era caracterizată în mod deosebit de încrederea în Divina Providenţă, mai ales la vreme de necaz şi de boală. Devoţiunea ei faţă de Sacramentul Euharistiei era exemplară. Deseori era văzută în genunchi în balconul capelei, cufundată în adoraţie. Caritatea ei maternă se lărgea la copiii din colegiu dar şi în afară. În plus, avea grijă ca după absolvirea colegiului, fiecare dintre copiii orfani să găsească un loc de muncă bun şi o gazdă la familiile sănătoase”.

Maica Maria Tereza era lumină de speranţă pentru orfanii şi bolnavii de care se ocupa. Zi de zi primea cu multă deschidere harul lui Dumnezeu care, ca o mană binefăcătoare, întărea propunerile bune şi arăta că sfinţenia este un ţel posibil pentru toţi creştinii. Card. Amato:
● ”Fericita Maria Tereza Bonzel ne aminteşte că sfinţenia nu este un privilegiu, ci un ţel pentru toţi cei botezaţi, din moment ce Botezul ne oferă tuturor virtuţile supranaturale ale credinţei, speranţei şi carităţii, care ne ajută să creştem şi să ne maturizăm în desăvârşirea creştină”.

La moartea maicii Maria Tereza, congregaţia ei avea în Germania 870 de călugăriţe şi 71 de case. Dar Surorile Sărace Franciscane ale Adoraţiei Perpetue trecuseră deja întinderea oceanului, ajungând în America, unde îşi desfăşurau munca apostolică 700 de călugăriţe în 42 de structuri. În timpurile noastre, sunt prezente, de asemenea, în Brazilia şi Filipine.

Noua Fericită, înmormântată într-un vechi mausoleu din Olpe, aminteşte tuturor că viaţa o câştigă cu adevărat numai cel care o pierde din iubire.
● ”Surorilor sale, Maria Tereza le aduce aminte că scopul consacrării religioase este sfinţenia prin trăirea sfaturilor evanghelice. Dar ea ne adresează şi nouă îndemnul la sfinţenie. Papa Francisc, la recenta solemnitate «Toţi Sfinţii» spunea: «Sfinţii nu sunt super-oameni, nici nu s-au născut desăvârşiţi. Ei sunt ca noi. Şi atunci ce anume a schimbat viaţa lor? Când au cunoscut iubirea lui Dumnezeu, Sfinţii au urmat-o din toată inima, fără condiţii şi fără ipocrizie»”.

Aici, serviciul audio:

(rv – R. Barbi – A. Dancă)