Prin Sacramente, o credinţă care ştie să se uimească de „minunile” lui Dumnezeu şi reuşeşte să reziste idolilor acestei lumi: Papa, la audienţa generală

(RV – 6 noiembrie 2013) La audienţa generală de miercuri, Papa Francisc a continuat cateheza dedicată Simbolului Apostolilor, aprofundând adevărul de credinţă privind împărtăşirea bunurilor spirituale.


După cateheza de miercurea trecută despre împărtăşirea sfinţilor, Pontiful a explicat că această comuniune, a sfinţilor, creşte prin intermediul împărtăşirii bunurilor spirituale: comuniunea de credinţă, comuniunea sacramentelor, comuniunea carismelor, comuniunea iubirii (Catehismul Bisericii Catolice n 949 – 953)

Papa Francisc: „Noi creştem prin uniune, prin comuniune cu Sacramentele, prin carismele avute de fiecare, dăruite de Duhul Sfânt şi prin caritate.

Referindu-se la comuniunea sacramentelor, Episcopul Romei a explicat implicaţia lor în realizarea comuniunii dintre noi:

Papa Francisc: „Sacramentele exprimă şi realizează o efectivă şi profundă comuniune între noi, căci prin ele îl întâlnim pe Cristos Mântuitorul, prin intermediul căruia intrăm în comuniune cu fraţii noştri în credinţă.Sacramentele nu sunt aparenţe, nu sunt ritualuri: sacramentele sunt forţa lui Cristos căci este Isus Cristos prezent în Sacramente. Când celebrăm Sfânta Liturghie, în Euharistie este prezent Isus cel viu, chiar El, viu, care ne reuneşte, ne face să fim comunitate, ne face să-l adorăm pe Tatăl”.

„De fapt, fiecare dintre noi, prin Botez, Mir şi Euharistie este unit cu Cristos şi cu întreaga comunitate a credincioşilor.”, a continuat Pontiful, explicând că, „dacă pe de o parte este Biserica cea care înfăptuieşte Sacramentele, pe de altă parte Sacramentele sunt cele care „făuresc” Biserica, o edifică, generând noi fii, unindu-i cu poporul sfânt al lui Dumnezeu, consolidând apartenenţa lor”.

Pontiful a reliefat că fiecare întâlnire cu Cristos, care ne dăruieşte mântuirea prin Sacramente, este un îndemn la a „merge” şi a vesti celorlalţi mântuirea pe care noi însăşi am trăit-o, vestire cu adevărat credibilă întrucât este mărturie de iubire.
Punând accentul pe impulsul misionar al Sacramentelor, Papa Francisc a spus:

Papa Francisc: „Sacramentele ne îndeamnă la a fi misionari, iar angajarea apostolică de ducere a Veştii celei Bune în orice mediu, chiar şi în cele mai ostile, constituie rodul cel mai autentic al unei asidue vieţi sacramentale, căci înseamnă participare la iniţiativa salvatoare a lui Dumnezeu, care vrea să ne dăruiască tuturor mântuirea. Darul Sacramentelor alimentează în noi o credinţă puternică şi veselă, o credinţă care ştie să se uimească de „minunile” lui Dumnezeu şi ştie să reziste idolilor acestei lumi. De aceea este important să ne împărtăşim; este important ca copiii să fie botezaţi degrabă; este important să fie miruiţi. De ce? Pentru că astfel este prezent în noi Isus Cristos, care ne ajută. Este important, când ne simţim păcătoşi să mergem să ne spovedim. Cineva ar putea spune: 'Nu, Părinte, mie mi-e frică pentru că preotul o să mă ciomăgească' Nu, preotul nu te va lovi cu bastonul, căci ştii pe cine vei întâlni în Sacramentul reconcilierii? Pe Isus, Isus care te iartă. Este Isus cel care te aşteaptă acolo…”

Pontiful s-a oprit şi asupra unui alt aspect al împărtăşirii bunurilor spirituale, şi anume comuniunea carismelor, a cărei semnificaţie a explicat-o făcând trimitere la numeroasele daruri ale Duhului Sfânt care le împarte credincioşilor o multitudine de daruri şi de haruri spirituale; această bogăţie „dotată de fantezie” a darurilor Duhului Sfânt având ca scop edificarea Bisericii. Aşadar, nu sunt date în beneficiul celor care le primesc, ci pentru utilitatea poporului lui Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă când carismele sunt folosite pentru afirmarea personală:

Papa Francisc: „Carismele nu sunt dăruite în beneficiul celor care le primesc, ci pentru unitatea poporului lui Dumnezeu. Dacă, însă, o carismă, unul din aceste daruri, serveşte la propria afirmare, ar trebui să existe îndoiala dacă este o carismă autentică sau dacă este trăită în mod fidel. Carismele sunt haruri speciale, dăruite unora pentru a face bine multor altora. Sunt atitudini, inspiraţii şi imbolduri interioare care i-au naştere din conştiinţa şi experienţa anumitor persoane , care sunt chemate să se pună în slujba comunităţii. (…) Nu opriţi Spiritul, Spiritul care ne procură aceste daruri, aceste abilităţi, aceste virtuţi, aceste aspecte atât de frumoase care fac să crească Biserica”.

“Care este atitudinea noastră în faţa acestor daruri ale Duhului Sfânt? Suntem conştienţi de faptul că Duhul Sfânt este liber să le dăruiască oricui? Le considerăm ca pe un ajutor spiritual, prin care Domnul ne susţine credinţa şi întăreşte misiunea noastră în lume”.

Despre „comuniunea carismelor”, un alt aspect al împărtăşirii bunurilor spirituale, Pontiful a explicat că carismele sunt importante în viaţa comunităţii creştine, fiind întotdeauna mijloace pentru creşterea în caritate.

A trăi comuniunea carităţii, a explicat Succesorul lui Petru, „înseamnă să nu cauţi propriile interese, ci să împărtăşeşti suferinţele şi bucuriile fraţilor; să fii gata să porţi poverile celor mai lipsiţi de apărare şi săraci”. „Această solidaritate fraternă nu este o figură retorică, un mod de a spune, ci este parte integrantă a comuniunii dintre creştini”, a mai spus Pontiful.

Papa Francisc: „Din păcate, a atras atenţia Papa deseori suntem prea arizi, indiferenţi, detaşaţi şi, în loc să transmitem fraternitate, transmitem indispoziţie, transmitem răceală, egoism. Însă pot creşte Bisericile prin indispoziţie, răceală, egoism? Poate astfel să crească întreaga Biserică? Nu. Biserica nu creşte prin apatie, răceală şi egoism. Biserica creşte doar prin iubire, prin iubirea care vine de la Duhul Sfânt”.


r.v./a.m.