Biserica este pentru toţi, începând cu cei mai marginalizaţi: Papa Francisc, la Sfânta Liturghie de marţi

(RV – 5 noiembrie 2013) Lecturile zilei, a spus Papa Francisc începându-şi omilia, „ne arată cartea de identitate a creştinului”, subliniind că „înainte de toate, esenţa creştină este o chemare: devenim creştini doar dacă suntem chemaţi”.

Este vorba de o chemare gratuită la participare, ce vine de la Dumnezeu, a explicat Papa. Pentru a participa la această sărbătoare „nu se poate plăti; sau eşti sau nu eşti invitat”. „Dacă în conştiinţa noastră nu avem certitudinea de a fi invitaţi, atunci nu am înţeles ce înseamnă să fii creştin” , a mai spus Pontiful.


Papa Francisc: „Un creştin este cineva invitat. Invitat la ce? La un magazin? Invitat la o plimbare? Domnul vrea să ne spună ceva mai mult, şi anume: „Tu eşti invitat la o sărbătoare!” Creştinul este cel invitat la o sărbătoare, la bucurie, la bucuria de a fi mântuit, la bucuria de a participa la viaţă cu Isus. Aceasta este bucuria! Tu eşti invitat la sărbătoare! Se înţelege, o sărbătoare este o reuniune de persoane care vorbesc, râd, sărbătoresc, sunt fericite. Este o reuniune de persoane, căci sărbătoarea nu se face fiind de unul singur, ar fi un pic cam plictisitor. Da, poţi deschide o sticlă de vin, dar aceasta nu are semnificaţia unei sărbători, căci sărbătoarea se face împreună cu alţii, în familie, cu prietenii, cu cei invitaţi. Tot astfel, pentru a fi creştini este necesară o apartenenţă, este necesar să se aparţină să se aparţină acestui Trup alcătuit din persoanele invitate la sărbătoare: aceasta este semnificaţia apartenenţei creştine”.

Făcând trimitere la Scrisoarea către Romani, Sfântul Părinte a evidenţiat că sărbătoarea creştină este o sărbătoare a unităţii, la care sunt invitaţi cu toţii, „buni şi răi”, primii chemaţi fiind marginalizaţii:

Papa Francisc: „Biserica nu este Biserică doar pentru persoane bune, ci la această sărbătoare suntem invitaţi noi toţi, păcătoşii, la a da viaţă acestei comunităţi în care darurile sunt diferite…unul are darul profeţiei, altul al slujirii, un altul al transmiterii învăţăturii (…) dar toţi au o calitate, o virtute, iar sărbătoarea se face purtând propriul dar şi împărţindu-l cu toţi ceilalţi. Nu se poate înţelege esenţa creştină fără această participare a nouă tuturor. Iar această participare înseamnă să se depăşească primul salon micuţ, unde stau de vorbă doar cu doi trei pe care-i cunosc. Şi cu ceilalţi ce se întâmplă. Acest tip de selecţie nu se poate face în Biserică, ci trebuie să decizi dacă intri sau rămâi afară. Însă, nu poţi face o selecţie: Biserica este pentru toţi, începând cu cei pe care i-am amintit, cu cei mai marginalizaţi. Biserica este a tuturor!”

Este o „Biserică a invitaţilor”, a adăugat. A fi invitaţi înseamnă să se participe la sărbătoare, în comuniune cu toţii. Dar, a observat, în parabola istorisită de Isus, citim că invitaţii, pe rând, încep să găsească scuze pentru a nu merge la sărbătoare. Nu acceptă invitaţia. Spun „da”, dar se comportă ca şi cum ar spune de fapt „nu”.

Papa Francisc: „Însă Domnul continuă să fie generos. Domnul le deschide porţile tuturor şi-i înţelege pe cei care spun: „Nu, Domne, nu vreau să vin la tine!” Îi înţelege şi-i aşteaptă, pentru că este îndurător. Dar Domnului nu-i place acel tip de persoană care spune „da” şi face contrariul, care se preface că-i mulţumeşte pentru atâtea lucruri frumoase, dar care – în realitate – merge pe propria stradă; care are bune maniere, dar face după propria voinţă, nu după cea a Domnului: aceia care găsesc întotdeauna scuze care nu cunosc bucuria, care refuză bucuria apartenenţei. Să-i cerem Domnului acest har: să înţelegem bine cât este de frumos să fii invitat la sărbătoare, cât este de frumos să fii împreună cu ceilalţi, să împărtăşeşti cu ceilalţi propriile calităţi, cât este de frumos să stai împreună cu Domnul şi cât este de urât să te joci între a spune „da” şi „nu”, mulţumindu-te doar să fii trecut pe lista creştinilor”.

r.v./a.m.