Binele slujirii
lui Dumnezeu supravieţuieşte morţii: Papa Francisc, la pomenirea cardinalilor şi episcopilor decedaţi în ultimele luni
(RV – 4 noiembrie 2013) „Oameni dăruiţi vocaţiei lor”, al cărui
bine făcut în slujba Bisericii „este un bun păstrat” în mâinile lui Dumnezeu. #Netia_In#http://www.archivioradiovaticana.va/storico/ROM/2013/11/files/audio/ra/00398178.RM#Netia_Fn#
Cu aceste cuvinte i-a descris Pontiful
pe cardinalii şi episcopii din toată lumea, pomeniţi
în bazilica Sfântul Petru, luni,
la Sfânta Liturghie celebrată la
ora 11.30. Papa Francisc
a dorit să amintească că speranţa unui creştin are motive cu mult mai
profunde decât limitele impuse de moarte.
Colegul nostru, Alessandro De Carolis,
introduce câteva fragmente din predica Pontifului:
Speranţa creştină este de neînvins pentru
că, aşa cum spunea Sfântul Paul „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile,
nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile
şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care
este în Cristos Isus, Domnul
nostru”. (Rom 8,36)
„Apostolul
prezintă iubirea lui Dumnezeu ca motivul cel
mai profund, de neînvins,
al încrederii şi speranţei creştine”, explică Pontiful.„El
enumeră forţele contrarie şi misterioase care pot ameninţa calea credinţei. Dar afirmă
imediat cu certitudine că, chiar şi în cazul în care întreaga
noastră existenţă ar fi înconjurată de ameninţări, nimic nu ne
va putea vreodată separa de iubirea pe care Cristos însuşi a meritat-o pentru noi,
dăruindu-se total”.
Papa
Francisc: „Chiar şi puterile
diabolice, ostile omului, se opresc neputincioase în faţa uniunii
intime de iubire între Isus cine-l
primeşte cu credinţă. Această realitate a iubirii fidele, pe care Dumnezeu o are pentru
fiecare dintre noi, ne ajută să înfruntăm cu seninătate şi tărie parcursul de fiecare
zi, care uneori este rapid
în vreme ce alte ori este
lent şi obositor. Doar păcatul omului poate întrerupe această legătură; dar şi în
acest caz Dumnezeu îl va căuta mereu, se va reîntâlni cu el pentru a restabili cu
el o uniune care va dura şi după moarte; ba mai mult, o uniune care – în întâlnirea
finală cu Tatăl – va atinge culmea”.
Desigur, recunoaşte Papa Francisc, un
dubiu se poate insinua când o persoană dragă – pe care am cunoscut-o bine – moare:
„Ce se
va alege de tot ce-a făcut în viaţă, de munca sa, de slujirea sa în Biserică?”. Răspunsul
– a adăugat – vine de la Cartea Înţelepciunii, citată în Prima Lectură: ei toţi sunt
în mâinile lui Dumnezeu”, acolo unde „mâna este simbol de primire şi de protecţie”, simbolul
unui „raport personal de respect şi fidelitate”.
Papa Francisc:
„Aceşti păstori zeloşi care şi-au dedicat viaţa în slujba lui Dumnezeu şi a fraţilor,
sunt în mâinile lui Dumnezeu. Tot ceea ce au împlinit este păstrat şi nu va fi distrus
de moarte. Sunt în mâinile Domnului zilele lor ţesute din bucurii şi suferinţe, din
speranţe şi eforturi, din fidelitate faţă de Evanghelie şi din pasiune pentru mântuirea
spirituală şi materială a turmei încredinţate lor”.
Aceştia
au fost cardinalii şi episcopii decedaţi în cursul ultimelor luni, „oameni dedicaţi
vocaţiei şi slujirii Bisericii”, care „au iubit-o cum se iubeşte o mireasă”. Pe Dumnezeu
îl interesează această caritate şi dăruire, nu limitele umane împotriva cărora trebuie
să se lupte pentru a da mărturie despre acestea:
Papa Francisc:
„Şi păcatele, păcatele noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu; acele mâini sunt îndurătoare
şi purtătoare ale rănilor iubirii. Nu întâmplător Isus a voit să păstreze rănile mâinilor
sale, pentru a ne face să-i simţim îndurarea. Şi aceasta este forţa şi speranţa noastră.
Această realitate, plină de speranţă, este perspectiva învierii finale, a vieţii eterne,
căreia sunt destinaţi cei drepţi, cei care „acceptă” Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt
deschişi Duhului.
În cadrul celebrării, Papa Francisc a
dedicat o ultimă rugăciune, spontană, celor care nu au traversat încă poarta dinaintea întâlnirii cu Dumnezeu:
„Să ne rugăm şi pentru noi, pentru ca Domnul
să ne pregătească pentru o astfel de întâlnire.
Nu ştim când, dar întâlnirea
va avea loc cu siguranţă”.