Apropiata beatificare a episcopului martir Anton Durcovici: bucuria arhidiecezei de
Bucureşti
RV 01 nov 2013.„Bucuria diecezei de Iaşi pentru
apropiata beatificare a episcopului martir Anton Durcovici este şi bucuria
arhidiecezei noastre”, a afirmat IPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti,
la aflarea ştirii despre recunoaşterea bisericească a martiriului suferit pentru Cristos
de episcopul Anton Durcovici. Martiriul a fost recunoscut oficial de Sfântul Părinte
în ajunul solemnităţii Toţi Sfinţii, joi, 31 octombrie, în cadrul audienţei acordată
card. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Ceremonia de
beatificare va avea loc în dieceza de Iaşi la o dată care va fi anunţată ulterior.
Viaţa viitorului Fericit al Bisericii Catolice din România nu s-a desfăşurat
într-un singur loc. Ar fi imposibil de enumerat aici localităţile şi oraşele care
i-a cunoscut trecerea prin această lume, dar două dintre acestea ocupă un loc aparte:
Iaşi şi Bucureşti.
Anton Durcovici s-a născut în 1888 lângă Viena (Bad-Deutsch
Altenburg). După moartea tatălui, familia Durcovici a emigrat din Austria în Vechiul
Regat al României, stabilindu-se mai întâi la Iaşi, unde micul Toni a mers la Şcoala
Elementară a Parohiei Catolice din vechea capitală moldavă. Familia lui s-a mutat
apoi la Ploieşti şi în cele din urmă la Bucureşti. Aici Anton s-a înscris la Şcoala
Catolică „Sf. Andrei”, condusă de Fraţii Şcolilor Creştine. Începea atunci o lungă
perioadă de timp, aproape 37 de ani, în care străzile capitalei aveau să simtă paşii
lui Anton Durcovici, mai întâi ca elev, apoi, rând pe rând, ca seminarist, preot,
profesor, confesor, publicist, vicar general şi, după ce a fost episcop de Iaşi, din
nou ca administrator apostolic al arhidiecezei de Bucureşti. Tot aici, trebuie adăugat,
a început calvarul său prin închisorile unui regim fără Dumnezeu, fiind arestat pe
26 iunie 1949 în dreptului cimitirului Bellu în timp ce mergea pe jos la Sf. Liturghie
de la Popeşti-Leordeni.
Martiriul său a încununat o viaţă trăită exemplar,
ca preot, cărturar şi păstor devotat, atât la Bucureşti cât şi la Iaşi. Nu întâmplător,
la instalarea sa ca episcop de Iaşi, preoţii diecezei moldave aveau să salute venirea
sa cu aceste cuvinte: „Capitala ne-a trimis ce a avut mai bun! Prea Sfinţite, sunteţi
de acum al nostru. Nu priviţi ce aţi lăsat în urmă. Priviţi înainte!”
Bucuria
veştii privind apropiata sa beatificare a unit din nou comunitatea catolică de dincolo
şi de dincoace de Milcov, după cum confirmă prin telefon IPS Ioan Robu, arhiepiscop
şi mitropolit de Bucureşti. IPS Ioan Robu: