Papa Francis: Familiile creştine, comunităţi de iubire. Părinţi, jucaţi-vă cu copiii voştri!

RV 25 oct 2013. Familiile creştine se recunosc după fidelitatea, mărturia şi deschiderea faţă de viaţă: a spus Papa Francisc primind vineri în audienţă membrii Consiliului Pontifical al Familiei cu ocazia adunării plenare. Pontiful a pus accentul pe dimensiunea comunitară a familiei, care trebuie valorizată într-un timp în care predomină drepturile individuale.

O comunitate în care se învaţă să-i iubeşti pe ceilalţi, făcută din chipuri şi persoane care dialoghează, se jertfesc pentru ceilalţi şi apără viaţa, mai ales viaţa mai slabă. Papa Francisc a trasat cu aceste linii imaginea familiei, care ar putea fi considerată adevăratul „motor al lumii şi al istoriei”.
● „Toate acestea înseamnă comunitatea-familie, care cere să fie recunoscută ca atare, cu atât mai mult astăzi, când predomină tutelarea drepturilor individuale. Trebuie să apărăm dreptul acestei comunităţi, care este familia! De aceea, aţi făcut bine să acordaţi o atenţie specială Cartei Drepturilor Familiei, prezentată în urmă cu 30 de ani, pe 22 octombrie 1983”.

Familia, a continuat Papa, se întemeiază pe căsătorie. „Soţii creştini dau mărturie pentru aceasta: căsătoria, ca sacrament, este baza pe care se întemeiază familia”. În căsătorie, a remarcat Papa, „soţii se dăruiesc unii altora în mod total, fără calcule, nici rezerve, împărţind totul, darurile şi renunţările”, punându-şi întotdeauna încrederea în Providenţa lui Dumnezeu. Desigur, într-o căsnicie există şi probleme, puncte de vedere diferite, gelozii şi certuri:
● „Dar spuneţi tinerilor soţi să nu încheie niciodată ziua fără să se împace între ei. Sacramentul căsătoriei este reînnoit de acest gest de pace după o discuţie, o neînţelegere, o gelozie ascunsă, chiar şi un păcat. Să facă pace, gest care dă familiei unitate”.

Papa s-a referit în discursul său şi la importanţa a două faze delicate din viaţa de familie: copilăria şi bătrâneţea. Şi a recunoscut că ori de câte ori întâlneşte la spovadă un adult căsătorit îl întreabă cu privire la copii: „Dar spuneţi-mi, domnule, doamnă, vă jucaţi cu copiii Dumneavoastră?”. Aceştia răspund uimiţi: „Cum părinte?” „Dumneavoastră pierdeţi timpul cu copii, vă jucaţi cu copiii?” „Dar, ştiţi – reiau părinţii – când ies dimineaţă din casă, ei dorm şi când mă întorc sunt din nou în pat”. Chiar şi gratuitatea este necesară, acea gratuitate a tatălui şi a mamei faţă copii: este atât de important să pierdeţi timpul cu copiii, jucaţi-vă cu copiii voştri!”

Pe de altă parte, a reluat Papa, „o societate care îşi abandonează copiii şi care îi marginalizează pe cei bătrâni, îşi taie rădăcinile şi îşi întunecă viitorul”. „A avea grijă de cei mici şi de cei bătrâni este un salt de civilizaţie”. Când Biserica are grijă de copii şi de bătrâni - a încheiat Papa – ea devine mamă a generaţiilor de credincioşi, fiind în acelaşi timp în serviciul societăţii umane, ajutând-o „să redescopere paternitatea şi maternitatea lui Dumnezeu”.
(rv – A. Gisotti – A. Dancă)