„Pentru o ecologie a omului”: antologie de texte ale Papei Benedict
RV 20 oct 2013.A fost prezentată recent în
Italia o antologie de texte ale Papei Benedict al XVI-lea intitulată „Pentru
o ecologie a omului”, publicată de editura LEV (Libreria
Editrice Vaticana). Culegerea de texte, sub îngrijirea Mariei Milvia Morciano,
a fost prezentată în cadrul celei de a VII-a ediţii a manifestării
„Librăria Editură Vaticană la Pordenone. A asculta, a citi, a creşte”, organizată
de la 18 la 20 octombrie în oraşul din nordul Italiei.
Cartea
„Pentru o ecologie a omului”, a fost prezentată în cadrul manifestării
de secretarul particular al Papei Francisc şi fost
colaborator la secretariatul particular al Papei Benedict, mons. Alfred Xuereb. Trimisul
special Radio Vatican, Luca Collodi, l-a intervievat pentru noi: ● „Trebuie
să recunosc că am fost un pic nedumerit când am primit invitaţia de la Pordenone.
Am spus că nu sunt scriitor, nici jurnalist, cu atât mai puţin un cercetător, dar
organizatorii mi-au cerut să dau mărturia mea personală. Trebuie să spun că, de o
bucată de vreme, simt în mine o anumită dorinţă, aceea de a contribui personal la
dezvăluirea adevăratei identităţi a Papei Benedict. Este pentru mine un motiv de suferinţă
când aud comentarii care sunt departe de a-l reprezenta pe adevăratul Benedict al
XVI-lea. Eu – a continuat mons. Xuereb – care am avut harul de a-l cunoaşte îndeaproape,
am dorinţa de a spune cine este cu adevărat persoana pe care am cunoscut-o”.
Revenind
la culegerea de texte, colegul nostru l-a întrebat pe mons. Xuereb în
ce măsură lipsa iniţiativelor de ocrotire a mediului se datorează crizei
umane şi spirituale a omului modern? ● „Foarte
mult! În această carte, prezentată acum la Pordenone, găsim un text în care Papa Benedict
scrie: «Este necesar ca mai întâi de toate să se redescopere semnificaţia persoanei
în dimensiunea ei umană şi comunitară, pornind de la fundamentul vieţii de familie,
izvor de iubire şi afecţiune din care decurge simţul solidarităţii şi al împărţirii
cu ceilalţi». Asupra acestor cuvinte – a reluat mons. Xuereb – trebuie să medităm
îndelung. De ce anume depinde primatul persoanei umane? În om se oglindeşte imaginea
lui Dumnezeu, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar creaţia (sau mediul
înconjurător– n.r.) este un dar, este grădina în care Domnul a vrut ca
noi să trăim. Dar să nu uităm că omul are o mare responsabilitate. (…) Benedict scrie
că omul care într-adevăr ţine la pace, trebuie să ţină întotdeauna cont de legătura
dintre ecologia naturală şi ecologia umană. De aici, reiese o strânsă legătură între
pacea din creaţie şi pacea dintre oameni”.
Cum îşi arăta Benedict al
XVI-lea în viaţa de zi cu zi iubirea faţă de natură? ● „Aş spune că prima
imagine care-mi vine în minte este faptul că, efectiv, se înduioşa în faţa animalelor
şi a naturii. Îi place să stea în aer liber. Când ieşeam pentru a face o scurtă plimbare,
când venea şi fratele său din Germania, retrăia într-un anumit fel momentele din copilărie
când făceau excursii în natură. Trebuie să adaug că Papei Benedict nu-i plac numai
pisicile, dar toate animalele. Vă povestesc o anecdotă despre păsări. Acum câţiva
ani, în timpul iernii, ieşind în Grădinile Vaticanului pentru rugăciunea rozariului,
vedeam deseori apropiindu-se o mierlă albă. După rugăciune, mă întreba dacă pasărea
s-a mai întors, spunându-mi să o fotografiez. Am vorbit cu fotografii noştri, care
au aparate mai bune decât mine, ne-am dus şi am făcut câteva fotografii. Când le-a
văzut, Papa a avut o reacţie de uimire şi bucurie. Mi-a spus că merită să fie publicate.
Câteva zile mai târziu, fotografiile au ajuns în cotidianul L’Osservatore Romano.
Şi încă ceva: la încheierea audienţelor generale, lumea îi aducea din parohii diferite
imagini cu Sfinţi. I-am spus Papei că într-una din aceste imagini era reprezentat
un Sfânt care avea alături un câine. Papa Benedict mi-a răspuns: «Alfred, aceşti Sfinţi
sunt nu doar simpatici, dar devin într-un fel mai umani». E o replică – a subliniat
mons. Xuereb - în care se vede atenţia sa faţă de prezenţa animalelor în apropierea
acestor oameni, care devin astfel Sfinţi mai apropiaţi de viaţa noastră obişnuită”
.
A combate «cultura risipei», cum spune Papa Francisc, înseamnă a ocroti
şi creaţia, mediul înconjurător. Îndemnurile Papilor la respectarea
mediului sunt frecvente, dar se poate spune că există în rândul creştiniloro sensibilitate reală faţă de mediu? Răspunde mons. Xuereb: ●
„Mă tem că nu este suficientă. În această carte - «Pentru o ecologie a omului» - Papa
Benedict foloseşte de 39 de ori cuvântul responsabilitate. Cartea poate sprijini efortul
prin care umanitatea poate deveni tot mai responsabilă de acest mare dar pe care Domnul
l-a încredinţat oamenilor nu ca unor stăpâni, ci ca unor îngrijitori. Cine consideră
creaţia ca pe un dar pe care Dumnezeu l-a făcut umanităţii, înţelege vocaţia şi valoarea
omului. Nu are sens să ocroteşti natura, plantele, dacă apoi dispreţuieşti omul. Respectarea
omului, drept urmare, conduce la respectarea naturii”.