Libia. Biserica Catolică, îndemnată să părăsească ţara
RV 16 oct 2013.Ameninţările la adresa celor îi ajută pe migranţi,
furturile şi violenţele au făcut din Libia, şi mai ales din regiunea Cirenaica, o
ţară fără de lege, în care bandele armate islamiste au luat locul poliţiei.
Preşedintele
Conferinţei Episcopale din Africa de Nord, arhiepiscopul de Rabat (Maroc),
mons. Vincent Landel, a denunţat zilele trecute situaţia prin care trece Biserica
din Libia, spunând că „autorităţile au cerut călugăriţelor şi misionarilor
să plece din ţară din cauza climatului de nesiguranţă”. Situaţia de nesiguranţă
reprezintă un risc permanent pentru existenţa Bisericii Catolice din ţara nord-africană,
iar guvernul în loc să adopte măsuri adecvate, îndeamnă personalul religios să fugă
din ţară. Surori medicale, doctori şi infirmieri, în cea mai mare parte de origine
filipineză, lucrează de ani de zile în spitalele libiene, îngrijindu-se de cei bolnavi
şi de bătrâni. În timpul războiului, singurele spitalele deschise erau cele gestionate
de persoanele consacrate.
Surse ale agenţiei AsiaNews,
care au preferat anonimatul din motive de securitate personală, susţin că Libia este
dezbinată în două: „La Bengasi, Biserica primeşte permanent ameninţări, fiind
aproape imposibil să-şi desfăşoare activitatea. Situaţia este foarte riscantă”. La
începutul anului 2013 mai multe congregaţii religioase catolice au fost constrânse
să-şi abandoneze aşezămintele după 40 de ani de activitate. În prezent, un nou val
de ameninţări ar putea să lase Cirenaica fără o prezenţă catolică. Potrivit surselor
locale, situaţia a ajuns la limită.
Singura zonă în care Biserica îşi poate
desfăşura activitatea este oraşul Tripoli, care pentru moment
este în siguranţă. Aceasta permite surorilor şi voluntarilor să
ajute sutele de migranţi care ajung zilnic în oraş, aşteptând ca rudele sau prietenii
să le trimită banii cu care să poată fugi în Europa. Cu toate acestea, este nevoie
de multă prudenţă, pentru că bandele armate acţionează chiar şi în capitala Libiei,
într-un climat de neîncredere generală. Pentru a scăpa cu viaţă sau pentru a-şi proteja
puţinele lucruri care le-au mai rămas, migranţii trebuie să stea ascunşi în mănăstiri
sau în case private.