Profunda devoţiune mariană, un alt element în comun al Papei cu Sfântul Francisc

(RV – 14 octombrie 2013) Sfântul Părinte, împreună cu poporul de credincioşi, s-a aflat sâmbătă după-amiază şi duminică-dimineaţă (pe 12 şi 13 octombrie) în rugăciune, în faţa statuii adusă în pelerinaj la Roma, de la Fatima, din Portugalia.

Statuia a poposit de asemenea la Sanctuarul roman Maica Domnului a Iubirii Divine, unde pelerinii au rostit rugăciunea Rozariului în legătură directă televizată cu alte binecunoscute sanctuare mariane din întreaga lume.

În primele şapte luni de pontificat, Papa Francisc şi-a exprimat în numeroase ocazii profunda devoţiune faţă de Preacurata, după cum confirmă şi arhiepiscopul José Rodriguez Carballo, secretarul departamentului vatican pentru viaţă consacrată, intervievat de colegul nostru Alessandro De Carolis:

Arhiep. José Rodriguez Carballo: „Papa Francisc se revelează a fi un Papă marian. În aceste câteva prime luni a mers, dacă nu greşesc, de patru ori la bazilica „Santa Maria Maggiore”, ceea ce înseamnă de multe ori. Dar se revelează un Papă marian şi datorită altor mici gesturi. De exemplu, după celebrările euharistice din Piaţa Sfântul Petru, sau din alte locuri unde se află o imagine a Maicii Domnului, el se opreşte şi o atinge în reculegere. Şi în acest sens există un paralelism cu Sfântul Francisc din Assisi, la care se raportează foarte mult.
Francisc din Assisi avea o profundă devoţiune faţă de Maica Domnului, încât şi din acest punct de vedere există un paralelism între Pontif şi Sfântul din Assisi, al cărui nume îl poartă.
Profund marian, Sărăcuţul – cum este supranumit Sfântul Francisc – a voit ca bisericuţa Porţiuncula – leagănul Ordinului Fraţilor Minori – să fie dedicată Sfintei Maria a Îngerilor. Aşadar, Sfântul Francisc era profund marian, iar Papa Francisc manifestă de asemenea o intensă devoţiune faţă de Maica Domnului.
Concluzia certă care derivă din aceste observaţii este că strada cea mai scurtă pentru a ajunge la Isus este întotdeauna Maica Sa. Aşadar, devoţiunea mariană nu rămâne închisă în Maria, ci ne conduce la Isus”.

Ziua Mariană a avut ca titlu „Fericită pentru că ai crezut”, dar aceste cuvinte ale Elisabetei – verişoara Preacuratei – sună ca un îndemn adresat creştinilor de a face la fel, să creadă în Fiul imitând-o pe Maica Sa:
Arhiep. José Rodriguez Carballo: „Ştim din Sfânta Scriptură că Maica Domnului s-a aflat împreună cu Biserica care lua naştere, în aşteptarea Duhului Sfânt. Şi este important acest „a fost” cu Biserica, este şi va fi cu Biserica. De aceea, Ziua Mariană este importantă şi pentru că ne aminteşte că nu poate fi urmată calea Bisericii fără Maica Domnului. În acest An al Credinţei – în care Biserica a dorit să celebreze, să mărturisească, să dea mărturie despre credinţă, nu poate lipsi figura Maicii Domnului.
Pe de altă parte, în acest An al Credinţei, Maica Domnului ni se prezintă în primul rând ca o femeie de credinţă, care se încredinţează cu totul Celui pentru care nimic nu este imposibil. Doar din această perspectivă se poate înţelege acel: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după Cuvântul tău.”

Momentul central al Zilei Mariane a fost reprezentat de venerarea imaginii Fecioarei Maria de la Fatima , îndemnurile sale la convertire şi rugăciune fiind de mare actualitate în acest moment:

Arhiep. José Rodriguez Carballo: „Trebuie spus înainte de toate că îndemnul la convertire şi rugăciune vine de la Isus însuşi. În Evanghelia după Sfântul Marcu, vedem cum misiunea publică a lui Isus începe chiar cu aceste cuvinte: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” care, în opinia mea, s-ar traduce mai curând prin: „Convertiţi-vă, aşadar credeţi în Evanghelie”. Iată de ce îndemnul la rugăciune şi convertire făcut la Fatima de către Preacurata este un îndemn profund actual şi evanghelic. Avem nevoie de convertirea inimii, cum ne aminteşte de multe ori Papa Francisc şi avem nevoie de rugăciune, pentru a nu cădea în ispită. Inima noastră a fost creată pentru Dumnezeu şi nu va afla pace decât în El”.

r.v./a.m.