Antisemitismul să fie eradicat din inima tuturor oamenilor: Papa Francisc, primind în audienţă o delegaţie a Comunităţii Ebraice din Roma

RV 11 oct 2013. „Antisemitismul să fie eradicat din inima şi viaţa oricărui om şi oricărei femei”: este îndemnul Papei Francisc primind vineri în audienţă o delegaţie a Comunităţii Ebraice din Roma, condusă de rabinul şef, Riccardo Di Segni. Sfântul Părinte a evidenţiat calea dialogului dintre evrei şi catolici parcursă în ultimele decenii la Roma şi în lumea întreagă, a încurajat înrădăcinarea unei „adevărate culturi a întâlnirii” şi continuarea dialogului teologic între cele două religii.

Audienţa a avut loc cu ocazia comemorării raziei din ghetoul ebraic din Roma, efectuată de forţele germane de ocupaţie în 1943. Ziua de 16 octombrie a rămas în memoria Comunităţii drept „sâmbăta neagră”. Peste 1.200 de evrei de toate vârstele au fost arestaţi, cu destinaţia Auschwitz.

La 70 de ani de la acele triste evenimente, discursul Papei a avut la bază convingerea că antisemitismul este un venin care trebuie neutralizat în orice om, mai ales când acesta se declară creştin. Cuvintele Papei au trezit aplauzele spontane în rândul delegaţiei ebraice în special când a scos în evidenţă continuitatea dar şi noutatea acestei întâlniri:
● „Va fi şi aceasta o ocazie de a ne păstra mereu trează atenţia pentru ca să nu revină sub nici un pretext formele de intoleranţă şi de antisemitism, la Roma şi în restul lumii. Am spus deja şi îmi place să repet şi acum: este o contradicţie ca un creştin să fie antisemit. Rădăcinile lui sunt ebraice. Un creştin nu poate fi antisemit! Antisemitismul să fie eradicat din inima şi din viaţa oricărui bărbat şi a oricărei femei”.

Sfântul Părinte a evidenţiat lunga istorie a relaţiilor dintre catolicii şi evreii din Roma, pentru a-i descifra prezentul şi viitorul. Dacă în aproape două mii de ani, a recunoscut Pontiful, nu au lipsit „neînţelegeri” şi „adevărate injustiţii”, pe de altă parte, „cu ajutorul lui Dumnezeu, multe decenii au cunoscut creşterea raporturilor prieteneşti şi fraterne”, graţie şi contribuţiei adusă de Conciliul Vatican II.

Desigur, a continuat Papa, nu poate fi uitată pagina paradoxală a celui de al Doilea Război Mondial. Deşi într-un climat de frică, această tragedie i-a învăţat pe evreii şi catolicii din Roma valoarea unei prietenii solidare mai mult decât mii de discursuri, după cum dovedesc gesturile de ospitalitate din partea Papei, a clerului şi a numeroşi creştini, care şi-au deschis larg mănăstirile şi casele pentru a-l salva pe cel prigonit, fără a-şi pune prea multe întrebări cu privire la credinţa lui diferită.
● „Au avut (…) curajul de a face ceea ce în acel moment era lucrul cel mai just: să-l ocrotească pe fratele care se afla în pericol. Îmi place să subliniez acest aspect, pentru că dacă e important să se aprofundeze de ambele părţi reflecţia teologică prin intermediul dialogului, este la fel de adevărat că există un dialog vital, acea experienţă de fiecare zi, care nu este mai puţin fundamentală. Dimpotrivă, fără acesta din urmă, fără o adevărată şi concretă cultură a întâlnirii cu celălalt, care conduce la relaţii autentice, fără prejudecăţi şi suspiciuni, prea puţin ar fi de folos efortul din domeniul intelectual”.

Şi tocmai pe această „cale de prietenie”, Papa a spus că-şi doreşte să păşească în noua sa condiţie de episcop al Romei: „Sper – a afirmat Papa Francisc - să contribui şi aici, la Roma, la această apropiere şi prietenie, după cum am avut harul să fac, pentru că a fost un har, faţă de comunitatea ebraică de la Buenos Aires”.
● „Printre numeroasele lucruri care ne pot apropia este şi mărturia pentru adevărul Celor Zece Cuvinte, al Decalogului, ca fundament solid şi izvor de viaţă chiar şi pentru societatea noastră, atât de dezorientată de un pluralism extrem al posibilităţilor şi orientărilor, şi marcată de un relativism care duce la a nu mai avea puncte de reper solide şi sigure”.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)