Semnele prezenţei lui Dumnezeu în Biserică, pacea şi bucuria, nu organizarea perfectă: Papa Francisc, la Sf. Liturghie

RV 30 sep 2013. Nu programarea perfectă şi eficientă, ci pacea şi bucuria sunt semnele prezenţei lui Dumnezeu în Biserică: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Comentând lecturile proclamate la Sf. Liturghie a zilei, din ritul roman sau latin, Papa a subliniat că discipolii lui Isus erau plini de entuziasm, făceau planuri de viitor despre organizarea Bisericii pe cale de formare, discutau aprins despre cine ar trebui să fie cel dintâi şi îi opreau să facă binele în numele lui Isus pe cei care nu făceau parte din grupul lor (cfr. Luca 9, 46-50). Dar Isus – a explicat Papa – îi surprinde mutând centrul discuţiei de la organizare la copii: „Cine este cel mai mic între voi, acela este mare” (v. 48).

Şi în prima lectură a Sf. Liturghii, luată din cartea profetului Zaharia (8,1-8), se vorbeşte despre semnele prezenţei lui Dumnezeu. Acestea nu sunt „o organizare frumoasă”, nici „o conducere eficientă, transparentă şi perfectă”, ci bătrânii şi copiii care stau şi se joacă în pieţele cetăţii. Există riscul de a-i scoate pe margine atât pe bătrâni cât şi pe copii. De aici şi avertismentul lui Isus adresat celor care îi scandalizează pe cei mai mici.
● „Viitorul unui popor este tocmai aici, în cei bătrâni şi în copii. Un popor care nu se îngrijeşte de bătrânii săi şi de copiii săi nu are viitor, pentru că nu va avea memorie şi nu va avea promisiune! Bătrânii şi copiii sunt viitorul unui popor! Cât este de obişnuit să vezi că sunt lăsaţi deoparte! Pe copiii, liniştindu-i cu o bomboană, cu un joc, iar pe bătrâni, nelăsându-i să vorbească, neţinând cont de sfatul lor”.

Dar ucenicii nu înţelegeau cele pe care Isus voia să le spună: „Discipolii” a spus Sfântul Părinte, „voiau eficienţă, voiau ca Biserica să meargă înainte fără probleme. Aceasta poate deveni o ispită pentru Biserică: Biserica funcţionalismului, Biserica bine organizată! Toate la locul lor, dar fără memorie şi fără promisiune! Această Biserică, în acest fel, nu va merge înainte: va fi Biserica luptelor pentru putere, Biserica invidiei între cei botezaţi şi alte lucruri care au loc atunci când nu există memorie şi nu există promisiune”.

Aşadar, vitalitatea Bisericii nu este dată de documente şi reuniuni „pentru a planifica şi a face lucrurile bine”. Acestea sunt realităţi necesare, dar semnele prezenţei lui Dumnezeu sunt altele:
● „Semnul prezenţei lui Dumnezeu este acesta, după cum spune Domnul universului: «Bătrânii şi bătrânele vor şedea din nou pe străzile Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mână, din cauza vârstei înaintate. Pieţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fetiţe care se vor juca pe străzile Ierusalimului» (v. 4). Jocurile copiilor ne trimit cu gândul la bucurie, este bucuria Domnului. Iar cei bătrâni, şezând în tihnă cu toiagul în mână, ne fac să ne gândim la pace. Pacea şi bucuria, acesta este aerul Bisericii!”

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)