Să cerem harul de a nu fugi de Cruce: Papa, la Sf. Liturghie

RV 28 sep 2013. La Sf. Liturghie celebrată sâmbătă dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican, Papa Francisc a comentat Evanghelia zilei, din ritul roman sau latin, în care Isus anunţă discipolilor apropierea pătimirii sale (Lc 9, 43-45).

„Fiul Omului va fi dat pe mâinile oamenilor": aceste cuvinte pe care Isus le spune deschis despre pătimirea sa, a observat Pontiful la omilie, congelează visurile de glorie ale discipolilor. „Ucenicii”, notează evanghelistul, „nu înţelegeau cuvântul acesta, care pentru ei era aşa de ascuns, încât nu-l pricepeau, şi se temeau să-l întrebe ce a vrut să spună prin aceasta” (v. 45). În realitate, a remarcat Sf. Părinte, ucenicii „se temeau de Cruce, după cum dovedeşte şi reacţia apostolului Petru când Isus, la Cezarea lui Filip, anunţă patima, moartea şi învierea sa:
● „Se temeau de Cruce. Dar nu numai discipolii, nu numai Petru, chiar şi lui Isus îi era teamă de Cruce. El nu se putea înşela, el ştia. Teama lui Isus era atât de mare încât în seara de joi a transpirat sânge. Teama era atât de mare încât Isus spune aproape aceleaşi cuvinte ca apostolul Petru: «Părinte, îndepărtează de la mine acest pahar. Dar voia ta să se facă!» Aici este diferenţa!”

Crucea trezeşte teamă şi în opera de evanghelizare, dar – a continuat Sf. Părinte – există regula că „discipolul nu este mai mare decât Învăţătorul său. Este regula potrivit căreia nu există mântuire fără vărsare de sânge”. Altfel spus, nu există apostolat roditor fără cruce:
● „Poate şi noi ne gândim: «Dar cu mine ce va fi? Cum va fi crucea mea?» Nu ştim” – a subliniat Papa – „nu ştim, dar ştim că va fi. Trebuie să cerem harul de a nu fugi de Cruce atunci când va veni. Ne este teamă, e adevărat, dar a-l urma pe Isus înseamnă să ajungi acolo. Îmi vin în minte cuvintele pe care Isus i le adresează lui Petru la acea «încoronare pontificală» de la Marea Tiberiadei: «Mă iubeşti? Paşte oile mele… Mă iubeşti?» Dar ultimele cuvinte erau acestea: «Te vor duce acolo unde nu vei voi să mergi!». Este promisiunea Crucii” (…) „Lângă Isus, care era pe Cruce, stătea mama sa. În ziua în care o rugăm e bine să-i cerem harul nu de a ne îndepărta frica – teama de Cruce trebuie să vină – ci de a nu ne înspăimânta şi de a nu fugi de Cruce. Maria era acolo şi ştie cum trebuie să stăm aproape de Cruce”.

(rv – S. Centofanti - A. Dancă)